Presedintele Ion Iliescu a fost tarat in scandal, prin faptul ca fundatia lui a primit bani de la omul de afaceri. Presedintele Senatului s-a implicat mai mult decat evident, conducand una dintre banci. Acum, seful de cabinet al premierului este asociat cu afacerile conduse de Vantu. Sefului serviciilor secrete, Radu Timofte, i se cere demisia chiar din interiorul institutiei pe care o conduce. La randul lor, mari organizatii din economie – societatile de investitii financiare, Posta Romana, societatea de asigurare Astra si, mai nou, Camera de Comert si Industrie a Romaniei – s-au pomenit adanc implicate in unul dintre cele mai mari scandaluri financiare din istorie.
Daca, pentru un om de afaceri, conexiunile in sfera politica servesc ca factor de influenta si de presiune, alegerea companiilor partenere este o ecuatie la fel de importanta. Toate institutiile implicate intr-un fel sau altul in afacerea de fata au un factor comun: sunt depozitare ale unor sume imense de bani lichizi. Administreaza cifre de afaceri de zeci de miliarde anual: SIF-urile incaseaza dividende de la mii de companii, Astra gestioneaza prime de asigurare de zeci de milioane de dolari, Camera de Comert incaseaza cotizatii, taxe pentru servicii de inmatriculare sau mentiuni de la toate firmele, iar Posta Romana este aproape un monopol pe piata serviciilor postale si are in sarcina banii pensionarilor. Pentru o banca, acestia sunt clientii ideali.
Acum, fiecare incearca sa scoata camasa pe unde poate. SIF-urile au crezut ca cumpararea de actiuni la BID si BRS era o afacere buna, fiind primul pas catre cladirea unei banci proprii. De altfel, Banca Nationala nu avea nimic de obiectat apropo de activitatea celor doua banci. In mod normal, atunci cand un investitor se decide sa cumpere un pachet semnificativ intr-o alta companie, nu o face fara a comanda un raport de audit care sa indice exact in ce fel se prezinta situatia financiara a bancii respective. Nu a existat nici un demers de acest fel din partea societatilor de investitii financiare. Erau gata sa puna la bataie banii doar pe baza informatiilor legate de activul celor doua banci, ceea ce este absurd, avand in vedere ca cele cinci SIF-uri nici macar nu administreaza o avere care sa le apartina, ci o fac in numele unor actionari.
Probabil ca, in aceste momente, cele mai multe degete acuzatoare se indreapta spre Banca Nationala. Oamenii acestei institutii stau de un an prin Banca Romana de Scont si nu au reusit sa descopere nimic ciudat. Ceea ce este, din nou, absurd. Conturile anumitor firme au fost alimentate cu bani fara a exista contracte, dosare de creditare sau alte documente care sa justifice transferurile de bani. BRS cumparase sedii pe care nu le-a folosit niciodata si a facut operatiuni care nu aveau in spate nici un document. Macar una dintre aceste nereguli trebuia sa fie evidenta pentru ochii avizati ai oamenilor din Banca Nationala. Faptul ca nu au gasit nici macar un capat de ata a legitimat plasamentele tuturor celorlalte institutii si a facut posibila vaporizarea banilor.
Pentru campania anticoruptie declansata de Adrian Nastase, este un scandal perfect, cu implicatii la nivel inalt, dar unii dintre apropiatii sai sau sefi de mari institutii vor trebui sacrificati. Orice campanie are pretul sau.
