Mai mult, indicele bursei de la Tokyo, Nikkei 225, înregistrează o scădere de aproape 2,5%, motivul fiind același.
Și cu asta, cel mai probabil am ajuns la vorbele lui Nouriel Roubini care doar săptămâna trecută spunea că trebuie să ne pregătim de o aterizare forțată a economiei chineze.
China trebuie să-și schimbe radical modelul de creștere economică pentru că cel actual nu este sustenabil. Nu este prima dată când Roubini îi lovește din plin pe chinezi cu declarații. Ultima dată a făcut-o chiar la începutul acestei luni, când a declarat că pericolul recesiunii planează inclusiv asupra Chinei.

În ultimul interviu dat pentru Emerging Markets, Roubini spune că ne apropiem de o aterizare forțată a economiei chineze pentru că "ei vorbesc despre o creștere a consumului, însă ponderea consumului în PIB a scăzut de la 50% la 40% și apoi la 35%, iar acum este de 33%".
Estimările privind creșterea economică a Chinei sunt din ce înce mai pesimiste. Mai mult de 60% dintre participanții la un studiu realizat de Bloomberg consideră că PIB-ul chinez va ajunge la o creștere anuală de doar 5% până în 2016.

Semnele însă sunt clare încă de acum: PMI-ul chinez (Purchasing Managers’ Index) a scăzut de la 49,9 la 49,4, ceea ce semnifică o potențială creștere economică mai lentă.

Piața chineză de capital a înregistrat scăderi masive în acest an și, mai ales, băncile din China au probleme privind creditele neperformante, dar și cu datoriile. Acest lucru arată faptul că există foarte multe din sectorul privat care se confruntă cu o masivp lipsă de lichiditate.
O analiză publicată recent de Bloomberg pune la zid economia Chinei, în care arată că cea de-a doua mare economie a lumii se apropie de o aterizare forțată.
În analiză sunt examinați o serie de aspecte precum problemele demografice, strategia de creștere economică și eșecul planurilor economice.

Analiza arată că exită o dependență mare a Chinei față de consumatorul american, după care arată că PIB-ul american este de 14,3 mii de miliarde de dolari, de 3 ori mai mare decât al Chinei.
Economia Chinei: ce se află dincolo de succesul ultimilor ani

Chiar dacă are rate de creştere cu două cifre, economia Chinei are probleme structurale grave: este dirijată de stat, sufocată de birocraţie şi corupţie, neprietenoasă cu investitorii străini şi indiferentă la regulile pieţei.

hina se află pe locul 135 din 183 de ţări din perspectiva libertăţii economiei, potrivit raportului 2011 Index of Economic Freedom, realizat de Wall Street Journal şi The Heritage Foundation. În acelaşi clasament, România ocupă locul 63.

Economia Chinei a ieşit, în mare, neatinsă de criză globală şi de recesiune. Guvernul a recurs la intervenţii fiscale şi monetare expansioniste pentru a contracara scăderea cererii la nivel internaţional. Exporturile şi investiţiile de stat în infrastructură continuă să fie principalele motoare de creştere economică, notează raportul.
Vezi și de ce este China diferită de restul lumiiPartidul Comunist, deşi a permis câteva mişcări economice ca reacţie la evoluţia pieţelor, încă menţine principala autoritate în procesul de luare a deciziilor economice. Sectorul financiar controlat de stat acordă, adesea, credite bazate pe criterii politice, subminând eficienţa economică şi productivitatea. Dincolo de încercările sporadice de a înlesni o deschidere simbolică faţă de investiţiile străine sau de a susţine liberalizarea cursului de schimb, ultimii ani au reprezentat o blocare a reformelor economice şi absenţa voinţei politice pentru restructurări fundamentale.China a liberalizat parţial economia începând din 1970. A aderat la Organizaţia Mondială a Comerţului în 2001, iar sectorul industrial şi manufacturier este acum al doilea în lume, după cel al Statelor Unite. În acelaşi timp, China rămâne un stat cu partid unic în care Partidul Comunist deţine controlul strict asupra politicii, libertăţii de expresie, religiei şi libertăţii de asociere. Guvernul se luptă pentru a face faţă degradării mediului înconjurător, instabilităţii demografice, migraţiei masive din mediul rural în cel urban care toate contribuie la tensiuni sociale.
Grandomania costă: chinezii au băgat mii de miliarde de dolari în "proiecte fantomă"
China a construit oraşe în care nu locuieşte nimeni. Cum arată ele?