Numai că, la doar câteva zile distanță, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată. Potrivit unor surse, Diana Buzoianu ar fi semnat un nou ordin, prin care își revocă propria decizie. Astfel, Lucaci rămâne în funcție, iar întrebările despre cine trage, în realitate, sforile la Apele Române devin și mai apăsătoare.
Salina Praid, pretextul perfect sau reală problemă?
Oficial, decizia de demitere a lui Sorin Lucaci a venit ca urmare a problemelor grave de la Salina Praid. În urmă cu aproape două luni, infiltrațiile de apă din pârâul Corund au început să afecteze structura salinei, iar specialiștii au avertizat că situația poate scăpa rapid de sub control. Nu vorbim doar despre o problemă industrială, ci despre un risc major pentru comunitatea locală, pentru infrastructură și chiar pentru siguranța turiștilor.
Imaginile din subteran, publicate de presă, arată galerii afectate, podele surpate și apă infiltrată în masă. Iar asta în condițiile în care Salina Praid nu este doar un simbol local, ci și una dintre cele mai mari exploatări de sare din Europa, cu importanță strategică pentru industria românească.
Deși problemele erau cunoscute, măsurile au întârziat. Potrivit Euronews, abia la finalul lunii iunie au început primele lucrări concrete pentru consolidare, iar autoritățile locale, împreună cu experți internaționali, au încercat să găsească soluții de avarie.
În tot acest timp, responsabilitatea era pasată de la o instituție la alta. Ministerul Mediului, Apele Române și Salrom auavut, teoretic, un rol în prevenirea dezastrului. În realitate, nimeni nu a oprit infiltrarea apei, iar dezastrul a devenit inevitabil.
Un control al Corpului de Control al Guvernului a scos la iveală nereguli grave, inclusiv lipsa unor măsuri clare din partea Apelor Române, instituție condusă interimar de Sorin Lucaci.
Demiteri pe hârtie, influențe în spate
Pe 5 iulie, Diana Buzoianu semna ordinul de demitere a lui Sorin Lucaci. Mesajul public era clar: se fac curățenie și responsabilizare în sistem, mai ales după scandalul de la Salina Praid. Situația părea să intre, în sfârșit, pe o direcție de normalitate, iar Apele Române să scape, măcar temporar, de suspiciunile de politizare.
Doar că, la nici o săptămână distanță, lucrurile s-au întors în punctul zero. Astăzi, Diana Buzoianu a semnat un nou ordin prin care își revocă propria decizie. Sorin Lucaci revine, astfel, în fruntea Apelor Române, iar contradicția nu mai poate fi ignorată.
De ce ar face un ministru un pas atât de abrupt înapoi? De ce, după ce a argumentat public că demiterea lui Lucaci este justificată, decide brusc să o anuleze?
Revenirea lui Lucaci coincide cu o perioadă critică pentru proiectele mari de infrastructură, în special pentru Autostrada Transilvania. Sorin Grindeanu, actual lider al PSD și omul care a făcut din finalizarea autostrăzilor o miză politică personală, are nevoie ca lucrurile să meargă fără întreruperi în zona aprovizionării cu agregate, iar Apele Române joacă un rol-cheie în acest lanț.
Firul invizibil al influenței politice
Relația dintre Sorin Lucaci și liderul PSD nu mai e de mult un secret. Potrivit presei, Lucaci a ajuns la conducerea Apelor Române în ciuda faptului că nu îndeplinea condițiile legale de experiență în domeniu, fiind susținut tocmai de Sorin Grindeanu, cu care are o veche relație de prietenie personală și politică.
Potrivit unor surse din Timișoara, unul dintre motivele reale pentru care Sorin Lucaci ar fi fost menținut în funcție, în ciuda scandalului de la Praid, ține de protejarea unor interese economice locale. Aceleași surse susțin că o firmă din Timișoara, apropiată de zona de influență a lui Grindeanu, ar fi fost „deranjata”. Din acest motiv, s-a luat decizia controversată de a desființa Corpul de Control al Apelor Române și de a înlătura o parte dintre inspectorii incomozi din instituție.
Chiar dacă în acte nu există vreo dovadă directă care să lege interesele economice de deciziile politice, succesiunea rapidă de evenimente și tăcerea oficialilor nu fac decât să alimenteze scenariile. Iar când o instituție precum Apele Române devine teren de negocieri și replieri bruște, întrebarea firească rămâne: cine ia, de fapt, deciziile?
Ministrul Mediului, prinsă în vârtejul intereselor politice
Numită la conducerea Ministerului Mediului din partea USR, Diana Buzoianu a încercat să-și construiască imaginea unui politician pragmatic și ferm. Jurist de profesie, cu un discurs axat pe transparență și reformă, Buzoianu a devenit în ultimele luni una dintre vocile vizibile în scandalurile care au afectat mediul, de la defrișări ilegale la poluare și, mai recent, la Salina Praid.
Ceea ce nu se spune oficial, dar circulă în cercurile politice, este relația de apropiere dintre Buzoianu și Hubert Thuma, președintele Consiliului Județean Ilfov. Prietenie veche, spun sursele, consolidată și de interesele comune din zona administrației locale și a resurselor.
Ilfovul s-a transformat în ultimii ani într-o placă turnantă pentru proiecte imobiliare, extinderi de rețele de utilități și investiții strategice în infrastructură. Cine controlează politic Ilfovul are, indirect, o pârghie importantă și la București.
Ce rămâne neclar și cine profită
În acest context, revenirea lui Sorin Lucaci la conducerea Apelor Române, decisă chiar de Buzoianu, ridică semne de întrebare despre cât de independente sunt, în realitate, deciziile de la Ministerul Mediului.
În lipsa unor explicații oficiale coerente, cazul Sorin Lucaci nu e doar o simplă rotire de funcții într-o instituție publică. Demiterea și revenirea sa în fruntea Apelor Române arată, mai degrabă, cum deciziile care ar trebui să țină de siguranța oamenilor și protecția mediului se transformă, în România, în piese pe tabla de șah a intereselor politice și economice.
Salina Praid rămâne, la propriu, pe marginea prăpastiei. În timp ce în subteran infiltrațiile sapă necontenit, la suprafață, în birourile de la București, jocurile de culise par să aibă prioritate. Iar cine controlează Apele Române, controlează, indirect, nu doar resursele de agregate, ci și ritmul și direcția marilor șantiere de infrastructură.
Până când aceste legături vor fi lămurite oficial, rămâne întrebarea care planează peste întregul scandal: cât de adânc sunt amestecate apele politicului în deciziile care ar trebui să fie exclusiv administrative?
