Cea de-a doua posibila motivatie a pitchurilor este o forma duioasa de admonestare si este mai degraba corelata cu dorinta Clientului de a obtine preturi si/sau servicii suplimentare (mai bune) de la propria agentie. Din nou statistic, nu s-a descoperit precedentul care sa califice drept inutil acest demers.

In ambele ipostaze, Clientul parcurge cu profesionalism etapele pitchului pe care il organizeaza si reuseste, prin atitudine vadit scrupuloasa, sa ne spulbere de fiecare data prejudecati legate de pitchuri cu final cunoscut. Din calculul legat de obiectivitate in procesul de selectie, din dorinta frenetica a Clientului de a avea (cat) mai multe optiuni, din placerea acestuia de a asista la cat mai multe spectacole gratuite (caci ce altceva este publicitatea daca nu un show business?) in cat mai variate interpretari, din amuzamentul Clientilor de a vedea agentiile „aratandu-si muschii in arena”, din toate aceste obiceiuri intretinut dambovitene, s-au nascut pitchurile cu cate opt-zece agentii.

Toate cele opt-zece „petitoare” sunt invitate sa elaboreze strategii complexe de comunicare si sa prezinte in mod cat mai detaliat coordonatele creative ale unei campanii pentru urmatoarele 12-18 luni. si toate o fac, animate de visul „mariajului” pe (macar) durata campaniei propuse. Caci, iarasi statistic, „speranta de viata” a tandemului Client-agentie este de numai 18 luni in Romania. Exista si exemple superbe de colaborari peste ani, dar cei mai putin statornici dintre Clienti conduc catre aceasta medie dureroasa.

si-n tarile civilizate Clientii cultiva practica pitchurilor cu participare numeroasa. Dar o fac in mod mai relevant, mai eficient, cu pretuire pentru timpul si eforturile „prestatorilor”. Zece si chiar mai multe agentii sunt invitate sa-si prezinte portofoliul, expertiza, recomandarile si rezultatele anterioare in campanii de comunicare. Pe baza acestor prezentari, Clientii isi aleg potentialii parteneri, intocmesc o lista scurta a optiunilor si abia celor doua-trei agentii aflate pe aceasta lista le dau tema istovitoare a unei propuneri pentru urmatorul an de campanie.

A fost odata ca niciodata intentia publicitarilor romani de a profesionaliza obiceiul pitchurilor, de a introduce taxa pentru „reprezentatii” lovite de nulitate; a fost odata ca niciodata credinta ca ne-am maturizat indeajuns. La capatul pitchurilor, in cicluri alternative, fiecare din noi devine o Cenusareasa innobilata si astfel intretinem candoarea noastra de publicitari ce isi hranesc maturitatea cu povesti.