Posibilul „program de guvernare” al lui Mario Draghi, în zece puncte

Situația din Italia este încă incertă, însă până se va ajunge la o decizie comună, Mario Draghi, care ar urma să fie prim ministrul țării, are un program de guvernare bine pregătit din toate punctele de vedere. El este încrezător și în planurile celorlalte guverne ale Europei.

Încă nu știm dacă următorul prim-ministru al Italiei va fi sau nu Mario Draghi, care primește astăzi un mandat de la președintele Mattarella pentru a încerca să formeze un nou guvern. Dar, o primă idee de „program de guvernare” al unui Executiv condus de fostul șef al BCE, ne putem face deja, scrie EuroNews. 

Draghi nu are nicio îndoială cu privire la măsurile pe care guvernele europene trebuie să le ia pentru a ieși din criza economică declanșată de pandemie.

El și-a expus ideile negru pe alb încă de acum un an, pe 25 martie 2020, într-un articol scris pentru „Financial Times” și intitulat: „Ne confruntăm cu un război împotriva coronavirusului și trebuie să ne mobilizăm în consecință”.

Raționamentul său este simplu: dacă Statul nu intervine cu o mobilizare totală a economiei sale, crescând datoria publică, economia se va prăbuși.

Bilanțurile private care se deteriorează deja rapid vor duce la recesiune. Prin urmare, este necesară o schimbare de mentalitate, la fel ca cea din timpul războiului.

Cele zece puncte ale lui Mario Draghi

Iată cele zece puncte-cheie ale acestei analize:

– Pentru a evita o depresie prelungită și daune ireparabile, datoria publică trebuie crescută semnificativ;

– Pierderea veniturilor din sectorul privat și toate datoriile care vor fi suportate pentru a compensa acest lucru, trebuie să fie absorbite, total sau parțial, de bugetele publice;

– Statul trebuie să-și folosească propria putere de foc pentru a proteja cetățenii și economia de șoc: sectorul privat este incapabil să îl absoarbă;

– Statele au făcut întotdeauna acest lucru în perioade de urgență: să ne gândim la războaiele mondiale, când efortul belic a fost finanțat printr-o creștere a datoriilor și doar într-o mică măsură (în Italia și în Germania) printr-o creștere a impozitelor;

– Prioritatea nu trebuie să fie doar asigurarea unui venit de bază celor care își pierd locul de muncă, dar persoanele trebuie protejate în mod special de riscul de a-și pierde locul de muncă;

– Beneficiile de șomaj și amânarea termenelor fiscale sunt bune, dar este nevoie de sprijin imediat în ceea ce priveşte lichiditățile, astfel încât companiile să își poată acoperi cheltuielile;

– Întregul sistem financiar trebuie mobilizat: piețele de obligațiuni, în principal pentru companiile mari, sistemele bancare și, în unele țări, chiar și sistemele poștale;

– „Nu” întârzierilor birocratice; 

– Este de dorit ca băncile să permită descoperirea de conturi, să deschidă linii de credit, să înceapă să împrumute fonduri la cost zero companiilor dispuse să salveze locuri de muncă, devenind astfel un vehicul pentru politicile publice;

– Pentru a evita falimentul companiilor, fie guvernele vor compensa direct cheltuielile celor care se îndatorează, fie vor trebui să compenseze garanțiile insolvenților. Prima ipoteză este mai bună pentru economie, spune Draghi, în timp ce cea de-a doua este mai puțin împovărătoare pentru bugete.