Politica monetară 2005-2007, responsabilă pentru mahmureala din 2008-2010
Banca centrală încearcă să ne convingă că nu avea ce să facă în perioada 2005-2010, a fost forţată să impună o politică monetară prociclică.
În perioada 2005-2007 (prima jumătate) trebuia să ţină piaţa inundată cu lichiditate pentru că numai aşa putea descuraja (da, aţi citit bine) intrările de capital. Iar în perioada 2007-2010 trebuiă să ţină politica monetară restrictivă pentru că economia era supra încălzită în prima fază, iar după aceea, pentru a încuraja intrările de capital (sau mai bine zis pentru a stopa ieşirile de capital).
Două idei greşite. Bineînţeles că, scoase din contextul economic şi analizate pe bucăţi, am putea găsi aceste justificări satisfăcătoare. Dar de ce să facem acest lucru? Economia nu funcţionează pe bucăţi şi nici într-o bulă înafara contextului economic local şi global. Banca centrală are acces la informaţii despre economia locală şi cea globală non-stop. Are experţi plătiţi care analizează aceste informaţii. Are oameni numiţi în „board“ plătiţi pentru a lua cele mai bune decizii pe baza informaţiilor prezentate dar mai ales pe baza experienţei acestora (da, ştiu, aici este o problemă pentru că numirile politice nu prea au ţinut cont de experienţă). Teoretic, cel puţin, banca centrală este instituţia de unde aşteptăm cele mai puţine surprize pentru economie (şocuri negative sau pozitive).
O să mă uit astăzi doar la perioada 2005-2007 (prima jumătate). Economia României creştea. Primise un stimul pe termen scurt de la reducerea de taxe din 2005. Au urmat după aceea alte creşteri de taxe care au mai atenuat din efect. Un stimul mai puternic a fost transmis în economie de angajarea a câteva sute de mii de oameni în sistemul bugetar. Pe scurt, economia creştea şi era şi stimulată de politica fiscală prociclică. Ce putea să facă politica monetară? Pentru o politică monetară independentă de politic lucrurile sunt în mare parte simple. Fiecare decizie de politică monetară trebuie să influenţeze preţurile pe termen mediu în aşa fel încât dinamica acestora să fie mai aproape de ţintă. Mult mai important, dinamica preţurilor trebuie să rămână tot timpul în jurul ţintei. Pentru a face acest lucru, banca centrală are independenţă totală din partea noastră. Poate să folosească ce instrumente doreşte. Da, mai avem o constrângere, poltica monetară nu trebuie să devină o sursă de instabilitate în economie, adică să nu fie prociclică.
M-am angajat la site-ul capital.ro într-o perioadă în care online-ul aproape că nu exista, iar printul era, încă, la o așa de mare putere încât oamenii de la site erau percepuți, cumva, drept oaia neagră a redacției. Cineva ar putea spune că am fost un om cu viziune, care știa că epoca printului va apune. Ei bine, nu, n-am fost. Nu m-aș fi gândit niciodată că oamenii vor ajunge să citească știrile pe internet în felul în care le citesc astăzi: a apus până și epoca desktopului, iar știrile sunt consumate în proporție de 80% de pe telefon. Mediul ăsta care se numește online are o mare trăsătură: schimbarea, iar dacă tu, cel care lucrezi în mediul online, nu te adaptezi în permanență la schimbare, nu reziști. Altă cale nu e. Pentru mine, site-ul capital.ro reprezintă nu doar un loc de muncă, este însuși mediul în care m-am format ca om și în care am devenit persoana care este astăzi. Pentru mine, capital.ro este un mod de viață...
Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.





