Lipsa de încredere a investitorilor în sistemul financiar a crescut după soluția găsită pentru criza din Cipru. Şi nu este vorba de investitorii instituţionali, care mai au metode de diminuare a riscului (prin negociere, prin asigurare etc.), ci, mai degrabă, de cei de retail, care caută soluții de înmulțire a economiilor. Oameni care își doresc ca portofoliul lor să fie cât mai sigur, chiar dacă randamentul realizat este foarte mic.  
Dar, în timp ce se descoperea cu stupoare că depozitul bancar nu este o modalitate de păstrare a banilor, ci o investiție, cotația aurului intra în picaj. De la 1.900 dolari pe uncie, până la 1.350 de dolari. „Justificarea“ pentru prăbușire a fost intenția Ciprului de a vinde din rezerva de aur pentru a acoperi necesarul de lichiditate și încetarea băncii centrale a Indiei de a mai cumpăra masiv metal prețios. De parcă rezervele de sub 14 tone ale Ciprului ar fi putut destabiliza piața mondială a aurului, iar în lipsa Indiei, care oricum a ajuns în top zece țări deținătoare de aur, cu un total de aproape 560 de tone, nu se vor mai găsi cumpărători.  
Cotația metalului prețios a și revenit, la fel de repede, la aproape 1.500 dolari pe uncie, un semn că scăderea a fost parțial conjuncturală și parțial necesară pentru a reduce dezechilibrul față de restul mărfurilor. Prețul de 1.900 de dolari era, oricum, exagerat, creșterea fiind cauzată doar de teama de risc a investitorilor.
Protofoliul trebuie diversificat

Chiar și așa, adică la sub 1.500 de dolari pe uncie, aurul rămâne la o cotație foarte mare. Va mai scădea? Probabil că nu, având în vedere situația. Ar merita cumpărat la acest preț? Mai greu de răspuns. Estimările analiștilor, inclusiv cele de acum cinci-șase luni, indicau o cotație posibilă de peste 2.000 de dolari, până la sfârșitul acestui an. Acum, însă, nu mai crede nimeni prognozele. Pe de altă parte, nici motive pentru o scădere pronunțată nu există. Dobânzile bancare sunt în picaj (inclusiv la noi), bondurile guvernamentale nu mai sunt considerate „safe heaven“, iar depozitele bancare, nici atât. Bursa de valori, ca și piața instrumentelor financiare derivate, reprezintă o alternativă, dar nu pentru întreaga sumă economisită. „Nu este recomandabil ca portofoliul de investiții să fie ocupat doar de un activ, nici măcar pentru cei cu apetit ridicat pentru risc“, spune Tadeusz Kuropatwinski, general manager la XTB România.
Dobânzile bancare scad puternic

O creștere a tranzacțiilor de profil se poate observa și la noi. Bursa de la Sibiu, Sibex, a înregistrat în aprilie, o apreciere de 74% a numărului de contracte față de decembrie 2012. Creșterea numărului de contracte a fost, de altfel, constantă în primele patru luni ale anului. Și nu doar la Sibex, ci și pe piețele de derivate, unde au început să fie căutate și instrumentele cu activ suport pe materii prime și produse agricole.
Problema celor care caută randamente mai mari în România este că și fondurile mutuale au început să dea semne de oboseală. După câștiguri semnificative anii trecuți, fondurile s-au oprit, în primele patru luni, la creșteri de câteva procente. „Campionul“ de până acum este Erste Asset Management – BCR Europa Avansat, cu un profit de circa 7%. Dar majoritatea fondurilor rămân pe minus, iar speranțele de recuperare se amână pentru toamnă (că oricum urmează perioada de vară, în care tranzacțiile se liniștesc).  
Depozitele bancare, preferatele românilor (și nu numai) rămân principala destinație a banilor economisiți. Cum majoritatea sunt depozite sub 100.000 de euro, suma garantată de către stat, clienții stau liniștiți. Numai că problema care derivă din reducerea dobânzilor practicate de băncile centrale este alta: cu cât banii sunt mai ieftini, cu atât sunt mai mulți, iar dobânzile oferite de bănci pentru atragerea lor se reduc, în consecință. Degeaba se rățoiește guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, la bancheri să reducă dobânzile la credite.  Este clar că randamentele depozitelor vor scădea.
O opinie interesantă legată de obligațiunile guvernamentale ro­mânești am primit de la Mark Mobius, șeful Franklin Templeton, manager de fond la Fondul Proprietatea. Mai exact, introducerea obligațiunilor în indicele JPMorgan nu este neapărat un lucru bun pentru interesul arătat de investitori. „Scăderea dobânzilor, posibilă după introducerea în indice, va îndepărta investitorii care caută randamente mai mari chiar dacă sunt mai riscante, ceea ce nu este neapărat bine pentru emitent“, spune Mark Mobius. Iar România rămâne o țară emergentă, lucru care nu se va modifica în anii următori.
În orice caz, cei care au bani de economisit pe termen lung pot căuta și printre activele „clasice“, precum terenuri sau locuințe, se găsesc și la prețuri bune pentru viitor. Iar pentru cei dispuși să riște există suficiente oportunități. Cum este grafitul, material la mare căutare datorită utilizării sale în bateriile litiu-ion, baterii care echipează tabletele și telefoanele mobile.
Investitorii mari și cei instituționali caută oportunități în țările emergente, așa cum este și România. Așa cum a făcut un fond din Boston, care a investit pentru prima dată în afara SUA, iar alegerea a fost Fondul Proprietatea.
Mark Mobius, președinte Franklin Templeton Emerging Markets.

Te-ar putea interesa și: