Plafonarea la energie. Efectul real avut asupra banilor românilor. Ce va urma în 2026 pentru prețurile la curent și gaze

Plafonarea la energie a fost aplicată în România începând cu 2021, în contextul crizei energetice europene, pentru a limita impactul creșterilor de preț asupra populației și economiei. Măsura a protejat consumatorii pe termen scurt, dar a implicat cheltuieli publice semnificative și efecte care încep să se vadă acum, inclusiv în evoluția viitoare a prețurilor la electricitate și gaze.

Plafonarea la energie, răspunsul statului la explozia prețurilor din criza energetică

Plafonarea la energie a devenit una dintre cele mai importante intervenții ale statului român în economie după declanșarea crizei energetice europene din 2021, când prețurile la electricitate și gaze naturale au crescut rapid pe piețele internaționale. România s-a confruntat atunci cu riscul ca facturile la utilități să devină imposibil de achitat pentru o mare parte din populație și pentru numeroase companii, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, spun cei de la AEI.

Pentru a limita efectele sociale și economice ale acestei evoluții, autoritățile au introdus o schemă de plafonare prin care consumatorii finali au plătit tarife stabilite administrativ, sub nivelul pieței. Diferența dintre prețul real și cel plafonat a fost suportată de la bugetul de stat, prin compensarea furnizorilor.

Măsura a avut ca efect menținerea facturilor la un nivel considerat suportabil într-un context european marcat de maxime istorice ale prețurilor la energie. În același timp, plafonarea la energie a permis funcționarea continuă a spitalelor, școlilor, instituțiilor publice și a unei părți semnificative din mediul de afaceri, reducând riscul de întreruperi, închideri temporare sau pierderi de locuri de muncă.

„Conform datelor cumulate până în 2025, costul total al acestor intervenții se ridică la aproximativ 30 de miliarde de lei”, punctează expertul în energie Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI).

Dintre acestea, spun e el, circa 18 miliarde de lei au fost folosite pentru a acoperi energia electrică, în timp ce aproximativ 12 miliarde de lei au mers către gazele naturale. În total, schema sa aplicat timp de mai bine de trei ani și a acoperit atât consumatorii casnici, cât și o parte importantă a mediului economic.

Pe lângă aceste sume, situația financiară a schemei rămâne complicată, statul având în continuare obligații neachitate către furnizori. Conform datelor Ministerului Energiei, restanțele se ridică la aproximativ 6 miliarde de lei, în timp ce Asociația Companiilor de Utilități din Energie (ACUE) estima în noiembrie 2025 datorii de 8,3 miliarde de lei.

Avantajele și limitele plafonării la energie în evaluarea specialiștilor

Analiza realizată de experții din domeniu arată că plafonarea la energie a avut un efect pozitiv clar pe termen scurt, în special prin reducerea tensiunilor sociale într-o perioadă de volatilitate extremă a piețelor. Potrivit lui Dumitru Chisăliță, măsura a prevenit acumularea de restanțe la facturi, debranșările masive și falimentele în lanț în rândul IMM-urilor.

Pe termen mediu și lung, însă, plafonarea a produs distorsiuni importante în funcționarea pieței. Prețul plătit de consumatori nu a mai reflectat realitatea economică, transmițând un semnal eronat că energia ar fi ieftină, deși costurile reale erau ridicate. În același timp, o parte semnificativă din resursele financiare disponibile a fost blocată în subvenții, în loc să fie direcționată către investiții.

„Dezavantajele mari pe termen mediu-lung au determinat distorsiuni de piață, prețul la consumator nu mai reflecta realitatea, dând un semnal economic fals că „energia e ieftină”, deși nu era. De asemenea a condus la blocarea banilor în subvenții și nu în investiții, dar a creat restanțe și risc mare pentru furnizori (furnizorii au finanțat de fapt schema de plafonare din banii lor, așteptând ani întregi să-și recupereze diferența de stat și astfel generând probleme de cashflow, dar și costuri suplimentare cu credite, costuri care sunt recuperate de la clienți după eliminarea plafonării și determină prețuri mari”, se arată în analiza AEI.

În paralel, statul a beneficiat de venituri bugetare considerabile generate de scumpirea energiei, sub formă de taxe, dividende și impozite suplimentare. Potrivit estimărilor AFFER, aceste încasări s-au situat între 67 și 80 de miliarde de lei, depășind de peste două ori sumele alocate pentru compensări.

„În final, povestea plafonării energiei în România este povestea unei balanțe: pe un taler, liniștea oamenilor în fața unor facturi imposibile; pe celălalt, efortul financiar colectiv. Schema de plafonare nu a lăsat întunericul să intre în case și nu a lăsat frigul să coboare în camere — dar a lăsat în urmă o datorie comună, plătită nu la întrerupător, ci prin bugetul țării”, subbliniază expertul.

De unde au provenit fondurile pentru plafonare și ce alternative de investiții au existat

Potrivit analizei AEI, banii folosiți pentru plafonarea la energie au provenit în principal din taxe suplimentare aplicate companiilor din sectorul energetic. Economiștii subliniază că direcționarea acestor sume către investiții structurale ar fi putut avea efecte pe termen lung asupra reducerii prețurilor și a dependenței de importuri.

„În plus, o parte din sumele destinate furnizorilor sunt încă în curs de achitare, ceea ce prelungește impactul bugetar al schemei.

Cu acești bani 36 mld lei (7,2 mld euro) se puteau construi cca. 9.000 MW în panouri solare, 7.200 MW în centrale pe gaze, 4.000 MW eolian, ceea ce ar fi redus prețurile structurale și dependența de importuri.

Plafonarea rămâne una dintre cele mai ample intervenții publice din ultimul deceniu: o măsură care a protejat consumatorii și a amortizat efectele crizei, dar care a venit la un cost semnificativ pentru finanțele statului. Dezbaterea este legată de perioada de aplicare a acestei scheme”, arată Chisăliță.

Cum se vor reflecta deciziile asupra prețurilor la electricitate și gaze

Datele analizate pentru perioada 2020–2025, pe baza informațiilor ANRE și a estimărilor AEI, arată diferențe semnificative între prețurile plătite efectiv de consumatori și cele care s-ar fi format într-o piață complet liberalizată. În intervalul 2021 – semestrul I 2025, consumatorii au achitat un preț mediu mai mic cu 33% față de nivelul estimat al pieței libere.

Pentru semestrul II din 2025, estimările indică o schimbare de tendință, cu un preț plătit de populație cu 28% mai mare decât cel estimat pentru o piață liberă. Pentru perioada 2026–2029, AEI anticipează că prețurile vor fi, în medie, cu 32% peste nivelul maxim estimat pentru acest interval.

În cazul gazelor naturale, analiza arată că în 2022 consumatorii au plătit un preț cu aproximativ 26% mai mic decât cel estimat într-o piață liberă. Între 2023 și 2025, prețul mediu achitat a fost cu circa 14% mai mare, iar pentru perioada 2026–2028 se estimează un nivel cu aproximativ 18% peste prețul maxim al intervalului.

„Pe baza ipotezelor și estimărilor utilizate, analiza evidențiază că avantajele financiare obținute de consumatori în perioada 2021–2025 ca efect al plafonării prețului energiei electrice sunt contrabalansate – și potențial depășite – de nivelurile superioare ale prețurilor anticipate pentru intervalul 2026–2029, în raport cu scenariul referențial al pieței libere. Această constatare sugerează că măsura a generat un beneficiu tranzitoriu, dar a indus totodată o redistribuire temporală a costurilor, cu externalități negative asupra funcționării pieței, a semnalelor investiționale și a comportamentului consumatorilor.

Din perspectivă macroeconomică și instituțională, rezultatele indică limitări semnificative în capacitatea intervențiilor administrative asupra prețurilor de a produce rezultate sustenabile pe termen lung fără efecte compensatorii ulterioare. Totodată, implicațiile asupra stabilității bugetelor gospodăriilor și asupra eficienței pieței energetice relevă necesitatea unor instrumente de politică publică structurale, predictibile și orientate către corectarea cauzelor fundamentale, nu doar către atenuarea temporară a efectelor. În acest cadru, evaluarea finală conturează un bilanț net nefavorabil pentru consumatori și pune în discuție oportunitatea continuării sau replicării unor astfel de măsuri în absența reformelor sistemice”, conchide expertul în energie.