Cotatia este guvernata in aceasta perioada de doi factori economici si de unul care tine de interesele specifice marilor fonduri de investitii.
Investitorii au un radar cu care masoara viteza cu care “se misca” FED si BCE. In prezent, dolarul poarta 4% dobanda si euro numai 2%, deci 2% diferenta. La finele anului, ambele banci vor fi crescut dobanda cu 0,25%, diferenta va ramane constanta, deci avantajul dolarului se va mentine in continuare. Pe 31 ianuarie FED va creste cu 0,25% si BCE nu va face nimic, deci diferenta se va majora cu 0,25%: din nou avantaj pentru dolar. Spre primavara, ambele banci vor accelera la fel, dar aici este aspectul interesant: FED se va opri, iar BCE va continua, ridicand dobanda la 2,5%, iar avantajul dolarului va slabi din intensitate.


Al doilea factor este dat de Net Capital Inflows, adica intrarile si iesirile de capital, dar care nu tin cont de activitatea comerciala sau investitiile directe. In principal, acest indicator se refera la investitii pe pietele financiare, repatrieri de profituri, dividende si altele. Datele din ultimele luni arata o accelerare a trendului crescator: 87,4 miliarde in iulie, 91,3 miliarde in august si 101,9 miliarde in septembrie. Principalul motiv este o lege data de administratia Bush, care permite companiilor cu sucursale in strainatate sa isi repatrieze profitul beneficiind de conditii excelente de impozitare, dar asta numai pana la 31 decembrie 2005. Deci: avantaj pentru dolar, dar ramane sub semnul intrebarii proportia in care deja si-au repatriat banii pana la aceasta data. E posibil ca dolarul sa isi piarda “vantul din pupa” spre mijlocul lunii decembrie.


Dar apare al treilea factor: interesele marilor fonduri de investitii. Ca exemplu, luna decembrie a anului trecut: euro a atins maximul istoric cu o zi inainte de Revelion. In primele zile din ianuarie, fara nici un fel de date noi, a scazut brusc. Motivatia: dolarul a depasit dobanda la euro. Da, dar asta se intampla cu doua saptamani inainte la sedinta FED. Chiar atat de neinformati sa fi fost investitorii? Nu, explicatia consta in faptul ca marile fonduri de investitii aveau pozitii uriase pe cresterea euro cu scadenta la 31 decembrie 2004 si au tinut “sus” cursul intr-un mod artificial. Pe 3 ianuarie, pozitiile fiind deja expirate, piata a fost lasata libera. La fel se poate intampla si in acest an, dolarul fiind deja la mare cautare de cateva luni din motivele prezentate mai sus.


In 2006 insa, situatia se va putea schimba radical, dolarul nu va mai beneficia la fel de mult de ajutorul dat de diferenta de dobanda, pozitiile marilor fonduri vor fi inchise deja, si va reveni pe tapet problema deficitului comercial.