Perspectivele de crestere economica pentru Uniunea Europeana sunt foarte slabe in acest an, se arata in ultimul raport al firmei PricewaterhouseCoopers (PwC), European Economic Outlook. In locul prognozelor optimiste, elaborate in cursul anului trecut, ultimele studii indica o stagnare a economiei europene in acest an. De la o rata de dezvoltare de peste 2%, cu cat era cotata cresterea in statele membre ale UE in 2003, s-a ajuns la o medie de doar 1%. Pentru 2004 se prevede o crestere modesta de 2%, o data cu revigorarea economiei. Numai ca momentul de reluare a cresterii economice se amana de la an la an. Optimismul manifestat de analisti in cursul anului trecut avea la baza performanta buna inregistrata in primele doua trimestre, dupa care indicatorii au continuat sa scada. Cea mai mare economie din zona euro, Germania, va avea o rata de crestere in acest an de numai 0,25%, insa exista pericolul intrarii in recesiune. Deja ultimele trei trimestre au marcat scaderi ale produsului intern brut german. De abia pentru anul viitor PwC prevede o crestere de 1,5% in Germania. In acest an se prevede o crestere modesta, in medie de aproximativ 1% si in Franta, Italia si Olanda, fata de 2% in Marea Britanie si Spania. Conform scenariului principal al PwC, rata de crestere va reveni la valori de aproximativ 2 – 2,75% in 2004 in toate aceste tari, insa aceasta presupune o redresare cel putin moderata a economiei mondiale pe parcursul anului viitor. Spre comparatie, in ,,epoca de aur,, a economiei mondiale, intre anii 1953 – 1967, rata medie anuala de crestere era de 5,2% in Franta, 5,5% in Germania, 5,7% in Italia si 9% in Japonia. Vremurile bune au trecut insa, mai ales pentru tarile membre ale UE, care se confrunta cu probleme foarte grele. Una dintre principalele piedici in calea dezvoltarii o constituie cheltuielile cu pensiile de stat care sunt din ce in ce in ce mai mari in statele membre ale UE. Cheltuielile cu pensiile de stat vor creste cu 4-5% din PIB in Franta si Germania, 9% in Italia si 13% in Spania intre anii 2000 – 2050, avertizeaza raportul PwC. Cu alte cuvinte, in urmatorii ani, din ce in ce mai putine persoane din grupa activa de munca vor trebui sa suporte costurile generate de tot mai multi pensionari. Iar reforma din sistemul de pensii este unul dintre cele mai dificile procese, intampinand opozitia puternica a sindicatelor.

Sindicatele europene se opun reformei pensiilor

Incercarea timida a Frantei de a incepe reforma in acest sector s-a soldat in aceasta primavara cu ample manifestatii de protest si greve la nivel national. Pentru Franta si Germania, eforturile bugetare vor fi si mai mari, deoarece se prevede o crestere a cheltuielilor pentru sanatate si ingrijirea persoanelor varstnice pe termen lung cu inca 2-3% din PIB. Aceasta se datoreaza imbatranirii populatiei din aceste tari. Rezolvarea acestor cerinte va necesita o crestere proportionala a poverii fiscale, aflata in prezent la nivele destul de ridicate, comparativ cu alte state dezvoltate, sau reducerea cheltuielilor bugetare. In cazul Italiei si Spaniei, cresterile proiectate ale cheltuielilor cu pensiile de stat pana in 2050 sunt mult mai mari decat nivelele prognozate anterior, de 9% si respectiv 13% din PIB. Aceasta diferenta apare in primul rand din cauza ca guvernele pornesc de la premisa cresterii semnificative a ratei de participare a fortei de munca la crearea acestor fonduri si a reducerii ratei somajului. Reusita acestor planuri este pusa sub semnul intrebarii daca nu vor fi dublate si de realizarea unor reforme pe piata muncii.
Principala cauza care ingreuneaza finantarea sistemului de pensii este tendinta demografica negativa din statele membre ale UE. Din acest punct de vedere, SUA are un avantaj indiscutabil fata de UE. Rata fertilitatii a celei mai mari economii a lumii este de 2,05, aproape egala cu ceea ce se considera a fi rata de inlocuire: 2,1. Peste 50 de ani, structura populatiei a SUA va fi cea mai buna dintre cele ale statelor dezvoltate, varsta mediana (cea mai numeroasa categorie de varsta din totalul populatiei) fiind estimata la 39,7 de ani, cea mai scazuta fata de restul tarilor. tari precum Spania, Italia si Japonia se vor confrunta cu cele mai multe greutati, avand in vedere ca varsta mediana a populatiei va fi de peste 51 de ani. In aceste trei tari peste 40% din populatie va avea peste 60 de ani, comparativ cu numai 25% in SUA. Corespunzator si cheltuielile pentru sistemele de pensii si cele pentru ingrijirea sanatatii vor fi foarte mari, greu de suportat de restul populatiei active.
Germania va fi afectata de rata scazuta a natalitatii, care in medie a fost de 1,34% intre 1995 si 2000, populatia acestei tari urmand sa scada cu 4% peste 50 de ani. Cele mai mari scaderi ale populatiei se vor inregistra in Spania si Italia, cu 9, respectiv 22%. Implicatiile acestor evolutii demografice se masoara foarte simplu in numarul persoanelor din categoria persoanelor active, raportate la un pensionar. In prezent cel mai bine sta SUA, cu cinci posibili angajati la un pensionar (peste 65 de ani), in timp ce in Germania, Spania si Italia sunt numai patru.
Insa in 2050, in Franta si Germania, teoretic, doi salariati vor trebui sa intretina un pensionar, iar in Spania, Italia si Japonia raportul va fi de 1,5. Aceasta teoretic, pentru ca daca se va mentine actualul nivel al ratei somajului, raportul va fi subunitar, adica numarul de pensionari il va depasi pe cel al angajatilor. Procesul de imbatranire a populatiei nu este in masura sa asigure o relansare a economiei, ci din contra. In cazul in care nu vor exista schimbari importante, decalajul dintre UE si SUA va creste si mai mult, Europa incetand sa mai fie cea mai mare piata de desfacere.