Permis de conducere provizoriu, timp de 2 ani. Șoferii care nu primesc permis definitiv de la început

Multiplul campion național de raliuri și instructor de conducere defensivă, Titi Aur, atrage atenția asupra diferențelor uriașe dintre modul în care alte state europene tratează obținerea permisului de conducere și abordarea autorităților din România. În timp ce în străinătate accentul cade pe formarea defensivă și responsabilitatea în trafic, în România autoritățile continuă să privească pregătirea șoferilor ca pe o simplă formalitate birocratică.

Sistemul elvețian constă în examene medicale și școală complexă, dar și permis provizoriu cu monitorizare

În Elveția, procesul pentru obținerea permisului de conducere este unul etapizat și extrem de riguros. Viitorii șoferi trec mai întâi printr-o vizită medicală detaliată, cu teste oftalmologice pe mai multe aparate, urmate de un examen psihologic.

Abia apoi încep școala de șoferi, unde programul include obligatoriu circulația în orașe mari și mici, pe autostradă, drumuri naționale, poligon, zi și noapte, ceea ce garantează o pregătire completă.

După absolvirea școlii, candidatul primește un permis provizoriu, valabil doi ani, perioadă în care este monitorizat strict. În acest interval, șoferii sunt obligați să participe la un curs de conducere defensivă cu propria mașină. Acest curs presupune frânări de urgență, manevre de evitare, controlul mașinii pe suprafețe alunecoase și simulări de derapaj. Numai după parcurgerea acestor etape și în lipsa unor incidente majore, permisul devine definitiv.

„În Elveția, în primul rând, vizita medicală înseamnă foarte multe. Numai la ochi treci prin 4 aparate până îți spune specialistul ‘da, vezi’. Pe urmă se face acel examen psihologic și toată testarea dinainte de școală. Școala la ei înseamnă foarte multe lucruri obligatorii.

Vorbim aici de circulația în orașe aglomerate, circulația în orașe mici, în sate, pe autostradă, pe drum național, pe poligon, zi și noapte. Deci o programă mult mai mare decât la noi și se aplică la sânge.

Pe urmă, te duci și dai examenul și ți se dă un permis provizoriu, pe doi ani de zile, timp în care ești într-o urmărire specială, exact ca în Suedia. În perioada asta ești obligat să faci cu mașina ta un curs de conducere defensivă. Ce se înseamnă asta?

Înseamnă că te duci într-un poligon și faci frânări la limită, evitări, alunecări, controlul mașinii în derapaj, pe ud etc. Vorbim de niște probe la limită. După doi ani de zile, dacă nu ai avut evenimente sau incidente majore și ai făcut acel curs, primești permisul de conducere definitiv”, spune Titi Aur, potrivit DCNews.

România are percepții greșite și o lipsă de strategie în educația rutieră

În România, realitatea este complet diferită. Titi Aur arată că autoritățile tratează pregătirea șoferilor ca pe o simplă formalitate. Mai mult, chiar reprezentanți ai Ministerului Transporturilor au susținut în presă că introducerea cursurilor de conducere defensivă ar transforma șoferii în „piloți de raliu”, o percepție pe care expertul o consideră complet eronată și periculoasă.

În opinia sa, exemplele din Elveția, Suedia, Germania, Austria și Franța demonstrează exact contrariul: cursurile de conducere defensivă sporesc siguranța rutieră și reduc riscurile din trafic.

„La noi nici nu se pune problema. La noi Ministerul Transporturilor vine și spune, prin declarația Adrianei Kalapis în presă, că ea consideră că dacă se vor face cursuri de conducere defensivă, toți se vor transforma în piloți, vor face aventuri ca la raliu, iar ei, autoritățile, vor fi responsabile ca cele de la Colectiv. Asta e concluzia șefei siguranței rutiere din România.

Totuși, elvețienii, suedezii, nemții, austriecii, francezii văd altfel. Ei văd cursurile de conducere defensivă ca fiind benefice. Autoritatea noastră, care e principalul factor de decizie, funcționarul public de cel mai înalt nivel care răspunde de siguranță rutieră, nu vede așa”, mai spune expertul în condus defensiv.

Consecințele lipsei de viziune se văd clar în numărul de accidente grave și nesiguranța zilnică

Schimbările dese de miniștri, lipsa continuității și refuzul funcționarilor de a promova strategii pe termen lung fac ca România să rămână blocată într-un cerc vicios. Politicienii vin și pleacă, iar proiectele nu ajung la maturitate. Aparatul administrativ, care ar trebui să asigure stabilitate și coerență, refuză să își asume responsabilitatea de a împinge înainte reformele necesare.

Consecința directă este vizibilă în statistici: România se află constant pe primele locuri în Europa la numărul de accidente rutiere grave. Această situație nu este doar o problemă de percepție, ci una de siguranță publică resimțită de fiecare participant la trafic.

„Politicienii vin și pleacă, de la secretari de stat până la miniștri. Nu au timp, în perioada scurtă din păcate, în care stau acolo să facă lucruri. De ce? Pentru că un ministru cu adevărat competent ar trebui să stea cel puțin 10 ani în funcție ca să poată să ducă proiecte. Altfel, vine următorul ministru și spune ‘nu e bine ce făcea celălalt, facem altfel’. Tot se schimbă, la un an vine altul, și nu ajungem nicăieri.

Atunci, aparatul din spate, funcționarii care duc partea logistică a oricărui minister, să vină cu proiectele care trebuie împinse indiferent cine e acolo. Ei trebuie să convingă factorul politic că anumite strategii trebuie făcute. Aceia care ar trebui să facă treaba asta la noi nici nu vor să audă, ba mai mult, pun frână. Toată povestea asta se vede în trafic, se vede în statistică și simțim fiecare pe pielea noastră nesiguranța”, a mai explicat Titi Aur pentru sursa citată.