Germania schimbă regulile pensionării și redefinește cine poate beneficia de pensie anticipată

Cine se mai poate pensiona anticipat în Germania și în ce condiții? Subiectul a devenit unul de actualitate, având în vedere că posibilitatea de a ieși mai devreme din câmpul muncii fără deduceri este treptat restrânsă, iar pentru generațiile tinere pragul de 67 de ani se profilează ca normă stabilă, scrie ziarulromanesc.de.

Reglementările actuale prevăd două categorii de asigurați care pot beneficia de pensionare înainte de vârsta standard: cei cu cel puțin 35 de ani de contribuții și cei cu 45 de ani de vechime în sistem. Diferențele dintre cele două grupe sunt majore, iar consecințele financiare pe termen lung nu trebuie ignorate.

Pensia după 35 de ani de contribuție

Pentru așa-numiții „asigurați de mulți ani”, care pot dovedi minimum 35 de ani de perioade de asigurare, legea permite pensionarea înainte de împlinirea vârstei de 67 de ani. Această facilitate se aplică persoanelor născute între 1949 și 1963, potrivit legislației în vigoare.

În calcul intră:

  • perioade de cotizare din muncă sau activitate independentă,
  • perioade de primire a indemnizațiilor (boală, șomaj, șomaj II, indemnizație tranzitorie),
  • contribuții voluntare,
  • perioade de creștere a copiilor și îngrijire la domiciliu,
  • luni recunoscute prin partaj de pensie după divorț,
  • contribuții pentru mini-joburi,
  • perioade de credit (ex. pregătirea școlară).

Important: începerea pensiei mai devreme aduce o penalizare de 0,3% pe lună pentru fiecare lună anticipată. De exemplu, o pensionare cu trei ani mai devreme poate însemna o reducere permanentă de peste 10% din pensie.

pensionar, pensii, pensie
SURSĂ FOTO: Dreamstime

Pensia după 45 de ani de contribuție

Cea de-a doua categorie vizează „asigurații de foarte mulți ani”, care pot dovedi 45 de ani de contribuții. Aceasta este cunoscută și sub denumirea de „pensie la 63 de ani”.

  • Pentru cei născuți înainte de 1953, pensionarea era posibilă fără deduceri la vârsta de 63 de ani.
  • Pentru generațiile 1953–1963 s-au aplicat reglementări tranzitorii.
  • Începând cu generația 1964, pragul de pensionare este ridicat la 65 de ani.

Se iau în calcul: contribuțiile obligatorii din muncă sau activități independente, contribuțiile pentru mini-joburi, perioade de creștere a copiilor, îngrijire necomercială, serviciu militar sau civil, precum și contribuții voluntare (dacă există cel puțin 18 ani de contribuții obligatorii).

O restricție importantă: perioadele de șomaj din ultimii doi ani înainte de pensionare sunt acceptate doar în condiții speciale, cum ar fi insolvența angajatorului, subliniază gegen-hartz.de.

Exemple concrete

  • Un asigurat născut în 1958, cu exact 35 de ani de contribuții în 2023, are vârsta standard de pensionare la 66 de ani și 2 luni. Dacă solicită pensia la 63 de ani, aceasta va fi redusă definitiv cu aproximativ 11,4%.
  • O persoană născută în 1955, care a acumulat 45 de ani de contribuții, poate ieși la pensie la 63 de ani și 9 luni, fără penalizări, dacă îndeplinește toate condițiile.

Impact economic și social

Pe termen scurt, pensionarea anticipată poate fi percepută ca un beneficiu pentru angajați, însă realitatea economică ridică semne de întrebare. Sistemul de pensii se confruntă cu presiuni financiare tot mai mari, în timp ce piața muncii pierde angajați experimentați. În plus, reducerea de 0,3% pe lună afectează semnificativ veniturile viitorilor pensionari, mai ales în contextul actual al inflației și al creșterii costurilor de trai.

Consecințe pe termen lung

Specialiștii atrag atenția că „pensie la 63” devine treptat o excepție. Pentru generațiile tinere, pragul standard rămâne 67 de ani, iar flexibilitatea se reduce. Germania se află într-un punct de cotitură: solidaritatea între generații și adaptarea pieței muncii prin digitalizare și automatizare vor fi decisive pentru echilibrul sistemului.

Regulile de pensionare nu sunt fixe, ci se modifică odată cu presiunea demografică și economică. Alegerea între a lucra mai mult sau a accepta o pensie mai mică nu mai este doar o decizie individuală, ci o parte dintr-un compromis colectiv. Într-o societate în care populația îmbătrânește rapid și tehnologia schimbă piața muncii, întrebarea rămâne deschisă: cum poate fi garantată o viață decentă atât înainte, cât și după pensionare?