Pensiile din România și Germania: cum diferă cele două sisteme și ce contează pentru viitorii pensionari

Sistemul de pensii din România a intrat în atenția presei germane, pe fondul dezbaterilor privind reforma pensiilor din Germania și al preocupărilor legate de finanțarea pe termen lung a sistemului public. Reforma adoptată în România și rolul tot mai important al Pilonului II reprezintă elemente centrale ale acestei comparații.

Pensiile din România, analizate în presa germană. Cum diferă sistemele de pensii

Creșterile recente ale pensiilor și modificările aduse legislației românești îi determină pe unii observatori să compare situația din cele două țări. Întrebarea este dacă angajații din România ajung să primească, în raport cu contribuțiile achitate, mai mult decât cei din Germania. Răspunsul nu poate fi stabilit printr-o simplă comparație a sumelor primite lunar.

România și-a modificat semnificativ sistemul public de pensii începând cu 1 septembrie 2024 și îl combină cu scheme obligatorii de pensii suplimentare finanțate. Germania are un sistem legal mai extins, cu mecanisme de protecție și garanții stabilite prin legislație, dar se confruntă, la rândul său, cu presiuni generate de schimbările demografice.

Pentru o comparație relevantă trebuie analizate mai multe elemente: nivelul contribuțiilor, istoricul profesional, cuantumul pensiei raportat la veniturile anterioare, puterea de cumpărare și existența unor venituri suplimentare la pensionare, scrie buerger-geld.org.

Două sisteme bazate pe contribuții, dar cu riscuri diferite

Atât Germania, cât și România folosesc, în principal, pentru pensiile publice un sistem de tip „pay-as-you-go”. Contribuțiile achitate de populația activă sunt utilizate în principal pentru plata pensiilor generației actuale. Astfel, funcționarea ambelor sisteme depinde de raportul dintre numărul persoanelor care contribuie și cel al pensionarilor.

În Germania, pensia legală este administrată prin sistemul de asigurare legală de pensii. În 2026, angajații și angajatorii achită împreună 18,6% din veniturile brute supuse contribuțiilor la asigurarea de pensii, contribuția fiind, în general, împărțită în mod egal între cele două părți.

Valoarea pensiei viitoare este determinată în principal de punctele de pensie acumulate pe durata vieții profesionale. Persoanele care au obținut și pentru care s-au achitat contribuții raportate la câștigul mediu acumulează drepturi de pensie corespunzătoare. La 1 iulie 2026, valoarea unui punct de pensie este de 42,52 euro.

Participarea la Pilonul II este, în general, obligatorie pentru angajații mai tineri

În România există, de asemenea, un sistem public de pensii, însă arhitectura actuală acordă un rol mai vizibil economisirii obligatorii prin fonduri private. Potrivit ASF, 4,75 puncte procentuale din contribuția de asigurări sociale de 25% din salariul brut sunt direcționate către Pilonul II. Diferența rămâne destinată sistemului public de pensii.

Participarea la Pilonul II este, în general, obligatorie pentru angajații mai tineri, în timp ce anumite categorii de vârstă au posibilitatea de a opta. O parte din contribuție este astfel economisită individual și investită pe piața de capital.

Această structură presupune însă și existența unor riscuri care nu apar în aceeași formă în sistemul public german. Persoanele asigurate sunt expuse riscurilor pieței de capital, costurilor asociate administrării și evoluției randamentelor până la momentul plății. Sistemul german obligatoriu limitează într-o măsură mai mare expunerea individuală directă la aceste riscuri, dar nu creează automat pentru fiecare persoană o rezervă de capital individuală.

Reforma pensiilor din România a schimbat formula de calcul

Legea nr. 360/2023 privind pensiile a introdus un nou set de reguli pentru sistemul public românesc, aplicabil de la 1 septembrie 2024. Una dintre principalele modificări este noua formulă bazată pe puncte. Pensia este calculată prin înmulțirea numărului total de puncte acumulate cu valoarea punctului de referință stabilită prin lege.

La momentul introducerii reformei, valoarea punctului de referință era de 81 de lei. Pentru persoanele care aveau deja pensie, recalcularea drepturilor potrivit noilor reguli a reprezentat una dintre cele mai importante modificări.

Noua legislație prevede recalcularea pensiilor existente. În funcție de situație, sunt luate în considerare perioade de angajare care nu fuseseră valorificate anterior și anumite componente ale veniturilor. Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) precizează, de asemenea, că persoanele cu mai mult de 25 de ani de cotizare pot beneficia de puncte de stabilitate.

În Germania, dezbaterea privind pensiile are un alt punct central

Aceste puncte au rolul de a recompensa perioadele îndelungate de contribuție. Modificarea este relevantă pentru persoanele care au acumulat un istoric profesional mai lung și se reflectă în noua formulă de calcul a pensiei.

În Germania, dezbaterea privind pensiile are un alt punct central. Acolo, discuțiile se concentrează în special pe menținerea nivelului pensiilor, evoluția contribuțiilor și finanțarea sistemului într-o societate care îmbătrânește.

Din acest motiv, cuantumul mai mare al unei pensii românești exprimat în lei sau o creștere importantă rezultată în urma recalculării nu poate fi interpretat automat ca dovadă că sistemul oferă perspective mai bune pe termen lung. Pentru evaluarea situației sunt relevante raportul dintre pensie și veniturile anterioare, evoluția prețurilor și cheltuielile pe care pensionarul trebuie să le suporte.

Germania menține nivelul pensiei la 48% până în 2031

Germania a extins până în 2031 garanția privind nivelul pensiilor. Nivelul pensiei înainte de impozitare este menținut la 48%. Acest procent nu reprezintă însă rata individuală de înlocuire a venitului pentru fiecare pensionar.

Indicatorul se referă la raportul dintre o pensie standard calculată pentru o persoană cu 45 de ani de câștiguri medii și venitul mediu disponibil. În calcul sunt avute în vedere contribuțiile la sistemele de asigurări sociale, înainte de impozitare.

De la 1 iulie 2026, pensiile legale din Germania au fost majorate cu 4,24%. Astfel, o pensie lunară de 1.000 de euro a ajuns la 1.042,40 euro. Evoluția reflectă faptul că pensiile legale sunt, în general, corelate cu evoluția salariilor.

Majorarea nu înseamnă însă că fiecare pensie individuală evoluează în același ritm cu cheltuielile personale ale pensionarului. Situația concretă diferă în funcție de veniturile și contribuțiile acumulate pe durata vieții profesionale.

Ce mai include sistemul german de pensii

Pentru o persoană care a avut perioade fără activitate, a lucrat cu jumătate de normă sau a obținut venituri reduse, problema centrală rămâne nivelul drepturilor acumulate pentru perioada de pensionare. Cheltuielile pentru locuință, energie, îngrijire și necesitățile cotidiene trebuie raportate la venitul disponibil după pensionare.

Această situație este relevantă atât în Germania, cât și în România. Sistemul german include, pe lângă pensia pentru limită de vârstă, mecanisme precum sprijinul de bază pentru persoanele vârstnice cu venituri insuficiente, pensiile de urmaș, pensiile de invaliditate și reguli de creditare pentru anumite perioade dedicate creșterii sau îngrijirii copiilor.

Acordarea acestor drepturi depinde însă de situația individuală și de istoricul profesional al fiecărei persoane. Nu orice pensionar beneficiază automat de aceleași prestații sau de același nivel de sprijin.

România a introdus, la rândul său, stimulente pentru perioadele lungi de contribuție prin noua formulă de calcul și punctele de stabilitate. În același timp, Comisia Europeană estimează o scădere pe termen lung a ratei medii brute de înlocuire a pensiilor publice în România.

Aceeași instituție estimează o reducere a acestui indicator și pentru Germania. Ambele sisteme trebuie, astfel, să gestioneze problema sustenabilității financiare a prestațiilor pe termen lung, într-un context demografic caracterizat de creșterea ponderii populației vârstnice.

Valoarea pensiei nu arată singură puterea de cumpărare

Compararea strictă a pensiilor lunare poate conduce la o imagine incompletă. O pensie de 1.000 de euro nu oferă aceeași putere de cumpărare în Germania și în România, deoarece nivelurile prețurilor diferă.

Costurile pentru chirie, alimente, energie, servicii medicale și îngrijire pe termen lung trebuie analizate în raport cu venitul disponibil. La acestea se adaugă impozitele și contribuțiile sociale datorate după pensionare, precum și eventualul acces la forme suplimentare de sprijin social.

O altă diferență importantă este reprezentată de riscurile pe care le preia fiecare sistem. Germania combină pensia publică pentru limită de vârstă cu alte mecanisme legale de protecție, în timp ce România are o componentă individuală de capital mai pronunțată prin Pilonul II.

Această componentă poate avea o importanță mai mare pentru persoanele care contribuie o perioadă îndelungată și beneficiază de randamente pozitive pe termen lung ale investițiilor. Evoluția pieței de capital nu poate însă garanta, în sine, o pensie totală mai mare sau un nivel de venit suficient la pensionare.

Prin urmare, diferențele dintre cele două sisteme nu se reduc la valoarea contribuției sau la cuantumul pensiei primite într-o anumită perioadă. Structura sistemului, durata contribuțiilor, evoluția veniturilor și a prețurilor și existența unor surse suplimentare de venit sunt elemente care influențează situația individuală.

Ce se întâmplă cu drepturile celor care au lucrat în ambele țări

Pentru persoanele care au lucrat atât în Germania, cât și în România, diferențele dintre sisteme au o importanță directă. În Uniunea Europeană, perioadele de asigurare și de muncă sunt, în general, coordonate pentru stabilirea drepturilor de pensie.

Perioadele de activitate desfășurate în cele două state pot fi luate în considerare pentru îndeplinirea condițiilor minime de asigurare. Fiecare țară stabilește și plătește însă partea de pensie corespunzătoare perioadelor de asigurare realizate potrivit legislației sale.

Legislația românească în materie de pensii prevede în mod expres posibilitatea luării în calcul a perioadelor de asigurare realizate în alte state, potrivit reglementărilor internaționale aplicabile. Astfel, istoricul profesional din cele două țări poate avea un rol în stabilirea drepturilor de pensie.

Ce se întâmplă cu persoanele care părăsesc Germania după 20 de ani de muncă

De exemplu, o persoană care a lucrat 12 ani în Germania și 18 ani în România ar trebui să își verifice și să își regularizeze integral evidențele de pensie din ambele țări înainte de depunerea cererii. Perioadele care lipsesc din evidențe, erorile privind veniturile sau perioadele de muncă neînregistrate pot influența direct cuantumul drepturilor stabilite.

Un alt exemplu este cel al unei persoane care părăsește Germania după 20 de ani de muncă și lucrează ulterior 15 ani în România. Drepturile acumulate în Germania nu dispar odată cu mutarea în România.

La atingerea vârstei de pensionare, cele două sisteme pot acorda pensii parțiale, corespunzătoare perioadelor de asigurare realizate în fiecare dintre cele două state. Venitul total disponibil la pensionare depinde însă și de alte elemente.

Locul în care persoana va locui după pensionare, sistemul de asigurări de sănătate aplicabil, regimul fiscal și nivelul efectiv al costurilor de trai sunt factori care influențează situația financiară de zi cu zi.