Patronii dau firmele retur

Prima se refera la cele cateva mii de patroni care, dupa ce au cumparat firme de la fostul Fond al Proprietatii de Stat, actualmente Autoritatea pentru Privatizare (APAPS), s-au trezit ca „multumim, dar nu le mai vrem, vi le dam inapoi. Noi nu mai putem plati”. Doar in ultimele sase luni, APAPS s-a trezit cu 5.000 de noi procese pentru nerespectarea clauzelor cuprinse in contractele de privatizare. Situatia nu este normala si arata ca ceva este putred in chiar sistemul de privatizare. Pozitia mi

Prima se refera la cele cateva mii de patroni care, dupa ce au cumparat firme de la fostul Fond al Proprietatii de Stat, actualmente Autoritatea pentru Privatizare (APAPS), s-au trezit ca „multumim, dar nu le mai vrem, vi le dam inapoi. Noi nu mai putem plati”. Doar in ultimele sase luni, APAPS s-a trezit cu 5.000 de noi procese pentru nerespectarea clauzelor cuprinse in contractele de privatizare. Situatia nu este normala si arata ca ceva este putred in chiar sistemul de privatizare. Pozitia ministrului Musetescu fata de acesti patroni este aceea de tatuc protector: interesul statului este „sa fie mai bland, in anumite limite”. In cazul privatizarii, respectiva blandete nu se poate traduce decat prin schimbarea clauzelor din contracte: amanarea platilor, reducerea volumelor de investitii etc. Desigur, in unele cazuri, toata bunavointa si bunele intentii ale noilor patroni nu au fost suficiente pentru a face firma sa mearga in conditiile dure din economia romaneasca. Au dat chix din motive legate de mersul pietei. Este acesta un motiv suficient pentru a le promite clementa? Cum ramane cu riscurile pe care orice intreprinzator trebuie sa si le asume cand incepe o afacere? Daca statul va fi mereu in umbra, unde este libera concurenta?

Esecul privatizarilor are motivele sale. In primul rand, in ultimii patru ani, Romania a fost cuprinsa de frenezia privatizarii „la metru”. Mai trecea o luna, se mai raporta vanzarea a 325 de firme, cu 4,235 miliarde capital social si 500 miliarde angajamente de investitii. Succesul privatizarii nu sta in numere. N-a stat nimeni sa verifice cui vinde, ceea ce a fost o greseala enorma. FPS a fost scos de sub controlul Curtii de Conturi si n-a mai verificat nici ce comisioane si nici cui s-au dat pentru a vinde firmele ca pe carnati. A doua problema vine chiar din legislatia privatizarii: o mare parte din punctajele acordate firmelor care participau la privatizari se baza pe investitiile angajate. Ceea ce a facut ca multi cumparatori sa promita investitii aberante si sa si castige, chiar daca era de la sine inteles ca nu vor putea aduce niciodata atatia bani. Chiar in aceste conditii, departamentul post-privatizare, cel care avea rolul de a urmari respectarea contractelor, nu a facut nimic pentru a preveni aceasta situatie.

O a treia problema a fost creata chiar prin politica partidului de guvernamant. Clementa de care da dovada pentru marii datornici incurajeaza patronii din sectorul privat sa fie iresponsabili. Adica, „daca firmele de stat sunt iertate de datorii, de ce n-am obtine si noi unele avantaje?” Faptul ca o treime din procesele in care este implicata APAPS au fost initiate in acest an spune multe lucruri. Conditiile economice au fost chiar mai bune decat in trecut si, totusi, numarul celor care nu-si mai respecta contractele de privatizare a crescut.
Statul a vandut firme care, de bine de rau, functionau. Acum, i se pun in brate niste ciurucuri, pentru ca multi n-au facut decat sa exploateze firmele respective. In plus, guvernul se va alege si cu o mare problema sociala, pentru ca firmele respective au angajati care trebuie sa-si primeasca lunar salariile.
Oricum am lua-o, Ovidiu Musetescu a fost prins la mijloc. Executivul are de platit oalele sparte de guvernarea anterioara si cade victima propriului populism.