Codul Penal sancționează părinții care își retrag copiii de la școală. Învățământul obligatoriu, protejat prin lege
Învățământul general obligatoriu nu este doar un drept al copilului, ci și o obligație a părinților. Codul Penal, prin articolul 380, stabilește sancțiuni clare pentru cei care, fără motive justificate, împiedică accesul minorilor la educația de bază. Pedepsele variază de la amendă la închisoare de până la un an, însă legea prevede și măsuri de remediere, în cazul în care copilul revine la cursuri înainte de finalizarea procesului penal.
Legiuitorul a încadrat această faptă la capitolul „infracțiuni contra familiei”, considerând că educația reprezintă fundamentul dezvoltării copilului și o condiție pentru protecția acestuia. Astfel, părinții sau tutorii legali care decid, în mod arbitrar, să își retragă copiii de la școală sau îi împiedică prin diverse mijloace să urmeze cursurile obligatorii comit o infracțiune.
Pedeapsa și șansa de reparație
Sancțiunea principală prevăzută de Codul Penal este privarea de libertate între 3 luni și un an, alternativ cu amenda. Totuși, legea introduce un mecanism de corectare: dacă până la finalul urmăririi penale copilul este reintegrat în sistemul educațional, fapta nu mai atrage răspundere penală. Chiar și în cazul în care revenirea la școală se produce ulterior, dar înainte ca sentința să rămână definitivă, instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere.
Prin această reglementare, statul transmite un mesaj ferm: accesul la educație este un drept fundamental și nu poate fi negociat. Învățământul obligatoriu este conceput pentru a oferi fiecărui copil șanse egale de dezvoltare și integrare socială. Încercările de a priva un minor de școală pot avea consecințe grave nu doar pentru viitorul acestuia, ci și pentru societate, motiv pentru care legea prevede sancțiuni penale.
Responsabilitatea părinților
În România, învățământul obligatoriu este reglementat prin Legea educației și se întinde în prezent pe durata a 11 clase. Părinții și tutorii au datoria legală de a asigura frecventarea cursurilor, iar neglijența sau refuzul nejustificat poate duce la consecințe penale. Totodată, autoritățile educaționale și sociale sunt obligate să monitorizeze cazurile de absenteism și să sesizeze organele competente atunci când un copil este împiedicat să meargă la școală.
Articolul 380 reflectă angajamentul statului român de a proteja copiii și de a preveni fenomenul abandonului școlar. Într-o societate în care lipsa educației este strâns legată de excluziune socială, sărăcie și lipsa oportunităților, intervenția penală este văzută ca un instrument de ultimă instanță pentru a garanta respectarea acestui drept fundamental.
Educația obligatorie începe la 3 ani în Franța și se încheie la 18 ani
În Europa, educația obligatorie începe, de regulă, odată cu școala primară sau la finalul învățământului preșcolar. Vârsta cea mai comună de intrare în sistemul de învățământ cu frecvență obligatorie este de 6 ani. Există însă diferențe majore între state: în Franța și Ungaria, copiii trebuie să meargă la școală încă de la 3 ani, în timp ce în Estonia și Croația debutul are loc abia la 7 ani.
Perioada de școlarizare obligatorie include, în toate țările, învățământul primar și gimnazial. În majoritatea statelor europene, sunt adăugate și una sau mai multe clase din ciclul liceal. Aproximativ jumătate dintre sisteme prevăd și obligativitatea unui an de grădiniță.
Durata medie a educației obligatorii este de 10–11 ani, încheindu-se, de obicei, la 15–16 ani. Există însă și excepții: în Estonia, Croația, Polonia, Slovenia, Albania, Bosnia și Herțegovina, Liechtenstein, Muntenegru și Serbia, durata este mai scurtă, de 8–9 ani. La polul opus, în Franța perioada este cea mai lungă – 15 ani de școlarizare obligatorie, de la 3 până la 18 ani.
În Belgia, Ungaria și România, toți elevii trebuie să urmeze 13 ani de educație obligatorie. În România, extinderea perioadei până la 18 ani a fost prevăzută prin modificarea Legii Educației (Legea 56/2019), însă aplicarea a fost amânată din cauza pandemiei de COVID-19 și a intrat în vigoare abia în acest an.
Unele state au introdus formule hibride. În Austria și Polonia, școlarizarea obligatorie cu frecvență este urmată de o etapă de educație obligatorie cu timp parțial. În Olanda și Ungaria, chiar dacă vârsta legală de final este 16 ani, elevii care nu au obținut calificările de bază sunt obligați să continue studiile până la 18 ani. De asemenea, în câteva state, educația obligatorie poate fi realizată, în anumite condiții, prin școala de acasă (homeschooling).
