Explozia creditelor are, ca mai toate lucrurile bune de pe lume, si o latura intunecata. Riscurile care planeaza asupra indicatorilor macroeconomici au fost primele luate in calcul de catre specialistii din banca centrala sau de catre reprezentantii Fondului Monetar. Dar exista un alt risc, mult mai apropiat de intelegerea oamenilor care traiesc in realitatea microeconomica: aceste credite ar putea sa sufoce bugetele familiilor.

Brusc, dupa o lunga perioada in care cumpararea unui televizor nou sau schimbarea frigiderului pareau vise imposibile pentru multi romani, realitatea s-a schimbat. Magazinele si bancile au inceput sa se bata pentru a oferi facilitati din ce in ce mai interesante: ba rate fara giranti, ba credite fara avans, ba perioade de gratie de cateva luni. Am intrat cu totii in acest miraj fara prea multe calcule. Creditului pentru bunuri de folosinta indelungata i s-a adaugat cel pentru consum, pentru care bancile nu pun intrebari, si cel ipotecar. Intr-o tara in care majoritatea tinerilor nu-si poate permite sa cumpere nici macar un scaun cu banii jos, posibilitatea de a cumpara un apartament pentru care sa platesti 200 de dolari in urmatorii 25 de ani pare o minune.

Intr-adevar, acest gen de credite are virtutile sale: vanzarile de electrocasnice si constructia de case dezvolta industriile respective, creeaza locuri de munca, aduc prosperitate si crestere economica si, in final, venituri mai mari pentru chiar cei care contracteaza creditele, prin propagarea efectelor in intreaga economie. Toate aceste efecte sunt vizibile insa pe termen lung, pentru ca un astfel de ciclu care pleaca de la un credit pentru a se intoarce sub forma de bunastare la contractantul creditului dureaza, dupa toate estimarile, intre unu si trei ani. Ceea ce inseamna ca tendinta actuala trebuie mentinuta in toata aceasta perioada, pentru ca procesul de crestere sa nu se intrerupa la jumatate, caz in care rezultatele ar fi negative.

Ce ameninta acest ciclu de crestere? Multi dintre cei care s-au avantat cu tot elanul in magia cumpararii pe credit nu au destula experienta in gestionarea pe termen lung a bugetelor pentru a calcula cat ii costa imprumutul si cat le ramane pentru a trai decent in continuare. Primele efecte se vor vedea catre toamna acestui an, cand ratele si dobanzile se vor adauga la factura la intretinere si cand perioadele de gratie acordate de creditori vor ajunge la final si va incepe plata ratelor. Este greu de spus, in acest moment, cat de intelept au fost facute calculele. Deja, in cifrele Bancii Nationale sunt evidente care arata ca restantele populatiei la rambursarea creditelor in lei incep sa creasca: cu 36% pentru imprumuturile pe termen scurt si cu 50% pentru cele pe termen lung.
Fara discernamant din partea populatiei si fara onestitate si transparenta din partea bancilor, ne putem trezi ca un fenomen care ar putea genera oxigen pentru intreaga economie – creditul – se poate transforma intr-o ghilotina pentru toate lumea.