Comisarul european pentru mediu, Janez Potočnik, a declarat: ”Pierderea resurselor solului prin urbanizare și prin transformarea peisajului nostru este una dintre principalele provocări cu care se confruntă Europa în domeniul mediului. Se impune urgent ca această resursă prețioasă să fie utilizată cu mai multă înțelepciune, pentru a se asigura menținerea pentru generațiile viitoare a numeroaselor servicii vitale pe care le oferă. Nu putem să turnăm pur și simplu beton peste șansele noastre de a avea un viitor sustenabil.”
Europa este continentul cel mai urbanizat al lumii. În fiecare an, o suprafață de încă 1.000 km² (mai mare decât orașul Berlin) este preluată pentru activități umane, o mare parte din aceasta ajungând să fie impermeabilizată. Dacă această tendință continuă cu aceeași viteză, peste 100 de ani vom fi transformat o suprafață comparabilă cu teritoriile Franței și Spaniei puse la un loc.
Formarea solului este un proces foarte lent (sunt necesare secole pentru formarea unui centimetru), deci impermeabilizarea solului dăunează în mod semnificativ solului și duce adesea la pierderea acestuia pentru totdeauna. Din acest motiv, deși dezvoltarea infrastructurii trebuie încurajată pentru a se stimula creșterea economică, este necesară o gestionare mai eficientă și mai responsabilă a terenurilor.
 
Impermeabilizarea solului poate fi limitată prin amenajarea inteligentă a teritoriului și prin limitarea extinderii urbane. În schimb, poate fi valorificat potențialul de dezvoltare din interiorul zonelor urbane, de exemplu prin regenerarea zonelor industriale abandonate (a siturilor industriale dezafectate).
Măsurile de atenuare includ utilizarea unor materiale permeabile în locul cimentului sau al asfaltului, sprijinirea ”infrastructurii verzi” și utilizarea mai amplă a sistemelor naturale de colectare a apelor.
Atunci când sunt insuficiente măsurile de atenuare la fața locului, pot fi luate în considerare măsuri de compensare care îmbunătățesc funcțiile solului în altă parte.

Orientările Comisiei subliniază importanța unei abordări integrate a amenajării teritoriului. De asemenea, s-au dovedit eficiente abordările regionale specifice și mobilizarea resurselor neutilizate la nivel local.
În prezent, politicile existente pentru dezvoltarea infrastructurilor sunt examinate atent în vederea reducerii subvențiilor care ar putea stimula ocuparea nesustenabilă a terenurilor și impermeabilizarea solului. Reducerea ponderii taxelor de urbanism în bugetele municipale poate sprijini, de asemenea, amenajarea teritoriului pe termen lung.