Documentul arată că o persoană din trei (circa 1,1 miliarde) se află în şomaj sau trăieşte sub pragul de sărăcie, în aceste condiții.
OIT consideră că, în principal, locurile de muncă trebuie create  în sectorul privat și de aceea organizația solicită responsabililor politici să ”acţioneze în mod hotărât şi coordonat pentru a reduce temerile şi îndoielile care frânează investiţiile private, astfel încât sectorul privat să poată relansa principalul motor al creării de locuri de muncă”.
În anul 2011, circa 200 de milioane de persoane se aflau în şomaj pe ansamblul ţărilor lumii, ceea ce reprezintă o cifră record. Acest număr este şi mai semnificativ dacă luăm în calcul şi cei 27 de milioane de de ”lucrători descurajaţi”, cei care au părăsit în mod voluntar piaţa muncii pentru că s-au săturat să mai caute un loc de muncă, cum ar fi cazul tinerilor care şi-au reluat studiile deşi au finalizat deja un ciclu de pregătire.
Potrivit datelor furnizate de OIT, în fiecare an circa 40 de milioane de oameni îngroaşă rândurile celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă.
OIT se aşteaptă ca în anul 2012 numărul şomerilor să crească la nivel mondial cu circa 3-4 milioane. În schimb, dacă zona euro va reuşi să rezolve rapid criza datoriilor, numărul şomerilor din lume ar putea să scadă cu circa 1 milion.
Tinerii sunt în continuare principalele victime ale lipsei locurilor de muncă. Astfel, 74 de milioane de tineri cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani nu aveau un loc de muncă în anul 2011, cifră în creştere cu 4 milioane faţă de anul 2007. În comparaţie cu adulţii, tinerii sunt supuşi unui risc de trei ori mai mare de a-şi pierde locul de muncă, rata şomajului în rândul lor fiind de 12,7% la nivel global.
Raportul OIT mai atrage atenţia şi asupra faptului că pe plan mondial circa 900 de milioane de persoane care au un loc de muncă trăiesc sub pragul sărăciei, stabilit de Banca Mondială la mai puţin de 2 dolari pe zi. Numărul celor aflaţi în această situaţie a crescut cu 55 de milioane faţă de anul 2008, înainte să înceapă criza. Jumătate dintre aceste 900 de milioande de persoane trăiesc cu mai puţin de 1,25 de dolari pe zi, acesta fiind pragul extremei sărăcii