Lipsa unui studiu tehnic blochează legislația privind energia eoliană offshore
România nu are în prezent un cadru legal complet pentru dezvoltarea parcurilor pentru energia eoliană offshore în Marea Neagră, deși acest lucru este asumat prin PNRR.
Potrivit unor surse citate de Libertatea, autoritățile nu pot redacta legislația fără un studiu de amplasament, care ar trebui să indice exact zonele în care pot fi construite fermele eoliene. Deși fusese planificată o finanțare pentru acest studiu, partenerul inițial s-a retras, iar noua finanțare abia a fost identificată.
„Noi nu putem da un cadru legal până ce nu avem un studiu privind perimetrele din Marea Neagră. Avem ceva documentație, dar nu un studiu. Aveam finanțare pentru un studiu, dar partenerul s-a retras. Acum am găsit finanțare, dar durează cel puțin un an”, au declarat sursele.
Costuri ridicate și reticență la investiții
Un alt obstacol important este costul mult mai ridicat pentru energia eoliană offshore, comparativ cu alte surse. Construcția unei ferme eoliene pe mare costă de aproape trei ori mai mult decât una pe uscat. Spre exemplu, Polonia investește 6,4 miliarde de euro pentru doar 1.440 MW în Marea Baltică – aproximativ 4,4 milioane de euro per MW instalat.
În schimb, o fermă eoliană onshore costă între 1,2 și 1,6 milioane de euro/MW, iar o centrală pe gaze doar 0,6 – 0,88 milioane euro/MW, potrivit Energy Information Administration (EIA).
Această realitate a dus la o retragere a investitorilor în mai multe state. Danemarca, Germania, Norvegia și chiar SUA au anunțat că îngheață sau reevaluează proiectele offshore. Cu toate acestea, Comisia Europeană continuă să ceară României îndeplinirea jalonului privind cadrul legal, chiar dacă nu impune ținte concrete de producție.
Subvenții pentru eolianul de pe uscat, nu și pentru offshore
În paralel, România are în vedere o schemă de sprijin prin contracte pentru diferență, dar aplicabilă doar pentru energia eoliană onshore. Statul garantează un preț fix pentru energia produsă, iar diferențele sunt acoperite de la buget, dintr-o alocare de 3 miliarde de euro din Fondul de Modernizare. Dacă prețul pieței e mai mic, investitorii primesc diferența; dacă e mai mare, aceștia returnează excedentul statului.
Sursele guvernamentale susțin că autoritățile se așteaptă ca schema să aducă inclusiv venituri la buget, însă avertizează că, dacă fondurile se vor dovedi insuficiente, costurile ar putea fi transferate consumatorilor, inclusiv prin facturile la energie – o practică deja existentă în cazul altor tipuri de investiții energetice.
Închiderea termocentralelor pe cărbune: un alt punct de presiune
Pe lângă eolianul offshore, România este sub presiunea Comisiei Europene și în privința închiderii centralelor pe cărbune, programată pentru 2026. Însă centralele pe gaze menite să le înlocuiască nu vor fi gata până în 2028, ceea ce lasă un gol energetic semnificativ.
Această presiune vine în contextul în care chiar și state considerate campioane ale tranziției energetice, cum este Spania, s-au confruntat recent cu pene majore de curent. Lipsa unor surse stabile de rezervă este un risc tot mai mare, iar România pare prinsă între jaloanele PNRR și realitatea infrastructurii energetice.
Prețurile la energie, pe o pantă ascendentă
Pe fundalul acestor tensiuni, România va renunța în curând la plafonarea prețurilor la energie. Acest lucru va conduce, conform estimărilor, la dublarea facturilor pentru unii consumatori și la creșteri importante pentru restul.
Impactul combinat al eliminării plafonărilor, tranziției către surse mai scumpe și incertitudinilor legislative poate pune presiuni semnificative pe consumatori și pe industrie.
