O legendă a rockului românesc a plecat dintre noi. Valeriu Sepi, unul dintre simbolurile formației Phoenix, s-a stins

Valeriu Sepi, unul dintre membrii emblematici ai formației Phoenix și creatorul celebrelor „capre” folosite în spectacolele trupei, a murit pe 19 iunie 2026, la vârsta de 80 de ani. Percuționist, artist plastic, scenograf și constructor de instrumente, acesta a fost una dintre figurile care au contribuit decisiv la identitatea vizuală și sonoră a formației. Dispariția sa vine la mai puțin de doi ani după moartea lui Nicu Covaci, liderul Phoenix, cu care a fost legat de o prietenie de o viață. Prin plecarea sa, cultura română pierde un artist care a traversat muzica, artele vizuale și spațiul cultural românesc fără să-și abandoneze rădăcinile.

Valeriu Sepi a construit una dintre imaginile definitorii din istoria formației Phoenix

Numele lui Valeriu Sepi este legat indisolubil de perioada de aur a formației Phoenix și de transformarea unor elemente ale culturii tradiționale românești în simboluri ale rockului autohton. Imaginea artistului interpretând ritmuri pe celebra „capră” de lemn a devenit una dintre cele mai recognoscibile secvențe din spectacolele legendarei trupe.

Contribuția sa a depășit însă cu mult rolul de percuționist. A realizat concepte grafice, a contribuit la scenografie, a construit instrumente și a participat la definirea universului artistic al formației. În anii ’70, alături de Nicu Covaci și ceilalți membri ai grupului, a căutat sursele autentice ale folclorului și tradițiilor românești, pe care le-a integrat într-o formulă muzicală inovatoare pentru acea perioadă.

Explicând modul în care a luat naștere această direcție artistică, artistul declara într-un interviu acordat în ultimii ani:

„Noi când am făcut muzică ne-am dus prin sate cu catedra de folclor. Au căutat rădăcina și originalitatea lucrului. Pe acela l-am prelucrat, nu textele socialiste”, povestea artistul.

Această abordare avea să contribuie la apariția unor albume considerate astăzi repere ale muzicii românești și să transforme Phoenix într-un fenomen cultural care a depășit granițele scenei rock.

Copilăria din Banat a rămas reperul care l-a însoțit întreaga viață

Pentru a înțelege parcursul lui Valeriu Sepi, trebuie privită perioada copilăriei sale petrecute în Banat. Născut la Reșița, în 1945, și-a format identitatea în satul Valcani, aflat la granița cu Serbia și Ungaria, loc care avea să îi influențeze profund creația artistică și felul de a privi lumea, scriu cei de la retetesivedete.ro.

Artistul vorbea adesea despre acea perioadă ca despre sursa principală a inspirației sale, indiferent de continentul pe care a locuit ulterior.

„Am avut o copilărie extraordinar de bogată și memoria acelor timpuri am purtat-o în mine în jurul lumii”, spunea el.

De-a lungul vieții a trăit în Germania, Brazilia, Cambodgia, Nepal sau Singapore, însă amintirile legate de Banat au rămas constante. Chiar și după decenii petrecute în străinătate, imaginile satului românesc au continuat să îi domine memoria.

Descriind această legătură, artistul mărturisea:

„Am stat 22 de ani în Singapore și am visat noaptea ultimul chef din vie. Înainte ca comuniștii să bage tractorul în vie și să ia tot ce a fost în memoria mea”.

Într-un alt interviu acordat în 2020, explica felul în care experiențele copilăriei i-au modelat personalitatea și viziunea artistică:

„Am trăit cu țăranul, cu țiganul, cu grănicerul și cu popa împreună. Și am luat de la fiecare esența. De la miros și până la înțelepciunea populară”, mărturisea Valeriu Sepi.

Exilul și întoarcerea în România au definit parcursul artistic al lui Valeriu Sepi

La fel ca alți membri ai formației Phoenix, Valeriu Sepi a părăsit România în perioada comunistă, după interzicerea trupei și restrângerea libertății de exprimare. A urmat un traseu profesional și artistic care l-a purtat prin Europa, Asia, Oceania și America de Sud.

A lucrat în domenii diverse, de la publicitate și arhitectură până la design interior, scenografie și artă monumentală. A participat la proiecte importante în Singapore și și-a prezentat lucrările în galerii și muzee de pe mai multe continente.

În ciuda succesului internațional, artistul considera că experiența exilului l-a apropiat și mai mult de identitatea sa românească.

„Sunt mult mai bun român acum, când m-am întors acasă, decât cel care a plecat și nu știa nici măcar unde se duce”, mărturisea Sepi.

După aproximativ trei decenii petrecute în străinătate, s-a stabilit din nou la Timișoara, unde și-a reluat activitatea artistică. A devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici și a organizat expoziții în instituții importante, printre care Palatul Cotroceni, Palatul Parlamentului, Palatul Brukenthal și Muzeul de Artă din Timișoara.

Explicând motivele revenirii sale, artistul oferea un răspuns care avea să devină una dintre cele mai cunoscute reflecții ale sale: „M-am împrăștiat peste tot. Am cules. Am fructificat. Și bineînțeles că m-am întors la rădăcină”.

Aceeași idee era completată printr-o metaforă pe care o folosea frecvent:

„Închipuiește-ți un stejar mare. Eu am plecat din rădăcina aia. M-am împrăștiat peste tot și m-am întors la rădăcină”.

Filosofia de viață a artistului a rămas la fel de cunoscută ca opera sa

Cei care l-au întâlnit pe Valeriu Sepi au remarcat nu doar activitatea sa artistică, ci și modul în care vorbea despre experiențele acumulate în călătoriile sale prin lume. Dincolo de muzică și pictură, el a lăsat în urmă numeroase reflecții despre viață, schimbare și relațiile dintre oameni.

Una dintre ideile pe care le repeta cel mai des era legată de pericolul resentimentelor și al conflictelor inutile.

„Nu urî pe nimeni. Ura e ca și cum ai lua otravă și ai aștepta să moară celălalt. Nu arăta cu degetul pe nimeni. Când acuzi pe cineva ai trei degete îndreptate împotriva ta” – acesta a fost crezul care l-a mobilizat în viață.

Artistul vorbea frecvent și despre capacitatea oamenilor de a se transforma odată cu trecerea timpului și cu experiențele acumulate.

„Numai proștii cred că nu se schimbă”, era convins Valeriu Sepi.

Poate cea mai reprezentativă declarație pentru întreaga sa existență a fost însă cea referitoare la propriul destin, pe care îl privea cu umor și detașare.

„Tot ce am planificat de tânăr n-a ieșit. Tot ce n-am planificat a ieșit foarte bine”, mai spunea.

Moartea lui Valeriu Sepi vine după dispariția lui Nicu Covaci, în august 2024, și închide încă un capitol important din istoria Phoenix. Rămân în urmă muzica, lucrările sale artistice, poveștile și contribuția unui creator care a dus Banatul și cultura română pe mai multe continente, fără să înceteze vreodată să se considere acasă.