O gramada de bani asteapta o politica desteapta

disputa aceasta suma: tarile Baltice, cu sisteme fiscale foarte relaxate si un mediu de afaceri considerat occidental; Rusia, un teritoriu imens, care va atrage dublul investitiilor straine de anul trecut; Turcia, a carei economie se stabilizeaza si unde eforturile de vanzare a activelor statului vor ridica investitiile straine de la 100 de milioane in 2003, la doua miliarde de dolari in 2004; cele zece state ce vor fi admise in Uniunea Europeana in mai si care sunt deja intr-o pozitie privilegi

disputa aceasta suma: tarile Baltice, cu sisteme fiscale foarte relaxate si un mediu de afaceri considerat occidental; Rusia, un teritoriu imens, care va atrage dublul investitiilor straine de anul trecut; Turcia, a carei economie se stabilizeaza si unde eforturile de vanzare a activelor statului vor ridica investitiile straine de la 100 de milioane in 2003, la doua miliarde de dolari in 2004; cele zece state ce vor fi admise in Uniunea Europeana in mai si care sunt deja intr-o pozitie privilegiata pentru a atrage companiile europene; Romania si Bulgaria, tari candidate la aderare care au atras anul trecut aproximativ acelasi volum de investitii, 1,5 miliarde dolari, in conditiile in care populatia Bulgariei reprezinta cam 40% din cea a Romaniei.Se anunta, asadar, un an excelent pentru aceste tari, din punctul de vedere al banilor ce vor fi disponibili pentru investitii. Ramane de vazut cum va folosi fiecare armele de care dispune pentru a-si adjudeca o parte cat mai mare din banii companiilor straine. Potrivit analizei IIF, investitiile directe vor fi incurajate de trei factori: nevoia multinationalelor de a face fata competitiei la va determina sa gasesca noi piete cu costuri reduse, iar cresterea pietelor de capital si accelerarea privatizarilor vor impinge, de asemenea, investitiile catre tarile emergente. Asadar, Romania se vede prinsa in acest context foarte favorabil, dar si foarte competitiv, iar intrebarea cea mai importanta este ce argumente avem pentru a atrage banii din exterior. Costurile reduse, momeala clasica pentru multinationale, sunt doar un aparent avantaj al Romaniei. Pretul redus al fortei de munca este un avantaj pus in umbra de costurile sociale mari si de o legislatie a muncii foarte restrictiva. Daca un investitor se incumeta sa treaca de aceste obstacole, poate avea surpriza, asa cum s-a intamplat la Brasov, sa nu gaseasca pe nimeni dispus sa munceasca, din cauza salariilor acordate disponibilizatilor de catre Guvern, timp de doi ani de acum incolo. Restul costurilor de intrare in afacere sunt doar teoretic mai mici, pentru ca barierele administrative (inregistrare, avize etc.) ridica semnificativ costurile de demarare a unei afaceri. Un sistem atractiv de taxare nu poate fi in sine un argument, atata timp cat vecinii nostri sunt mult mai agresivi pe taram fiscal. Nici macar un mediu de afaceri onest nu poate fi prezentat ca argument, cat timp se mentin subventiile ascunse si controlul preturilor.Celelalte doua argumente, piata de capital si privatizarile, sunt, de asemenea, greu de sustinut. Bursa de la Bucuresti atrage, este adevarat, investitori de portofoliu, dar fara noi companii listate nu va avea anvergura necesara investitiilor straine. In ceea ce priveste privatizarea, Guvernul roman nu mai are prea multe de oferit: in industria energetica totul depinde de renuntarea la controlul preturilor, iar in industria petroliera, de vointa politica.Investitiile straine sunt cruciale pentru Romania, pentru a putea finanta o crestere economica bazata pe consum si investitii. Intrebarea este ce poate vinde Guvernul acestor companii, aflate in cautarea unor profituri cat mai mari, pentru a le convinge sa-si lase portofelele in Romania.