liber, in functie de cantitatea de bani din piata, de cerere si oferta. Desigur, banca centrala va continua sa intervina in momente critice, dar acest lucru nu va mai putea fi anticipat de catre cei care lucreaza pe piata valutara sau de catre public. Aceasta schimbare nu se va resimti insa doar in mediul restrans al bancilor. Intreaga economie romaneasca va trebui sa invete sa faca fata unor miscari mai dezordonate ale cursului de schimb al monedei nationale fata de euro sau dolar. Pe termen lung, leul va deveni mai puternic, dar tendinta de apreciere nu inseamna ca nu vor exista salturi bruste ale cursului de schimb, pe perioade scurte. Noua politica are rolul de a obisnui economia cu o piata libera, in ideea in care, din aprilie 2005, cetatenilor straini le va fi permis sa constituie depozite in bancile romanesti. Ceea ce, pentru ca dobanzile sunt inca ridicate, iar moneda nationala se apreciaza, va aduce destul de multi bani straini in piata romaneasca. Exista insa cateva vesti proaste pentru o parte dintre noi. In primul rand, cei care au salarii in euro sau dolari vor avea cu siguranta de pierdut, pe termen lung. Cel mai sigur mod de a plati salarii va fi, de acum incolo, in moneda nationala. Apoi, pentru cei care au de platit rate la credite in valuta, costurile vor scadea, teoretic. Practic, pe termen scurt, in momentul scadentelor, va fi mult mai greu de prevazut costul in lei al fiecarei rate, din cauza fluctuatiilor mari de curs care sunt de asteptat. Exportatorii nu au nici ei motive de bucurie pe termen scurt. O moneda europeana mai slaba inseamna venituri mai mici din exporturi. In conditiile in care exporturile romanesti se bazeaza pe marfuri cu valorare adaugata mica, unii exportatori s-ar putea trezi rapid in pierdere. Politica actuala a BNR are si rolul de a forta o anumita restructurare a economiei – vor castiga cei care se bazeaza pe exporturi cu marje mai mari de profit, cei care au reusit sa se retehnologizeze. In acelasi timp, exportatorii si importatorii romani vor fi fortati sa invete regulile unor instrumente financiare mai evoluate, pentru a se feri de riscurile valutare.