"Supercongresul înainte de superfaliment", titrează Der Spiegel, care amintește că astăzi americanii trebuie să găsească o soluție pentru reducerea cheltuielilor.
Supercomisia, creată la 2 august în urma acordului adoptat in extremis de Congres privind majorarea plafonului datoriei, trebuie să găsească, până cel mai târziu la 23 noiembrie, modalităţile de realizare a unor economii în valoare de 1.500 miliarde dolari în următorii zece ani. Ulterior, Congresul va trebui să adopte, în termen de o lună, măsurile ce-i vor fi recomandate. În cazul în care nu se va ajunge la un acord, cu începere din luna ianuarie vor fi operate automat reduceri de aproximativ 1.200 miliarde dolari în bugetul civil sau militar.
„Europa vorbeşte acum limba germană”
În avanpremiera vizitei lui Cameron în Germania, care la dorinţa sa ar fi trebuit să fie discretă, fără nici o conferinţă de presă, ziarele nu au ezitat să apese pe pedala vechilor şi notoriilor animozităţi. Tabloidul BILD lansa provocator retorica întrebare: Ce treabă mai are Anglia cu Uniunea Europeană?
Constatînd rolul major pe care-l deţine Berlinul în managementul crizei, DAILY MAIL mărturisea că britanicii nu au a se teme de cizmele germane, ci de încălţările autoritare ale nemţilor. Din nou BILD, în loc de a-i adresa un bun venit premierului britanic,îl informa că „Europa vorbeşte acum limba germană”.
SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, în schimb, deplîngea aceste derapaje retorice, menite doar să învenineze atmosfera.
Pe drept cuvînt, de vreme ce deja unele poziţii par ireconciliabile. Germania vrea mai multă Europă, Marea Britanie mai puţină, Berlinul vrea o disciplină fiscală şi financiară, pe care Londra o resimte ca prea rigidă. Deloc întîmplător, înaintea deplasării sale pe continent, David Cameron afirma că Europa are nevoie de flexibilitatea unei reţele şi nu de rigiditatea unui bloc de piatră.
