Friedrich Merz a preluat funcția de cancelar german cu ambiția declarată de a reconstrui legătura tradițională cu Franța. Relația personală dezvoltată cu Emmanuel Macron, vizibilă în primele întâlniri bilaterale, a fost interpretată ca un semn de relansare pentru axa Berlin-Paris. Cu toate acestea, în spatele unei atmosfere mai prietenoase, se conturează dificultăți vechi.

Diferențele privind politica de apărare, strategia comercială și autonomia europeană pun frână unei colaborări esențiale pentru stabilitatea UE. Retorica optimistă este contrazisă de realitatea unor divergențe adânc înrădăcinate.

Friedrich Merz și Emmanuel Macron: relație personală mai caldă, dar cooperare dificilă

Friedrich Merz a semnalat încă din primele zile în funcție intenția de a reseta parteneriatul franco-german. Vizita rapidă la Paris și declarațiile despre o “nouă pornire europeană” au marcat un contrast puternic față de relația tensionată pe care Macron o avusese cu Olaf Scholz. Cei doi lideri au subliniat o conexiune personală profundă, pe care o consideră esențială pentru progresul bilateral.

În cadrul administrației germane, oficialii observă o schimbare de ton evidentă. Un reprezentant de rang înalt a menționat că nu a mai întâlnit o astfel de interacțiune între liderii celor două țări.

La Paris, optimismul este împărtășit: un oficial de la Élysée a vorbit despre reapariția instinctului de cooperare dintre Franța și Germania. Cu toate acestea, apropierea simbolică nu a eliminat barierele structurale. În ciuda progreselor punctuale, motorul tradițional al integrării europene pare să se confrunte din nou cu dificultăți tehnice.

Puncte de contact: dereglementare, migrație și energie

Macron și Friedrich Merz împărtășesc viziuni similare în ceea ce privește reducerea reglementărilor la nivel european. Un exemplu relevant este efortul lor comun de a slăbi o lege europeană privind responsabilitatea companiilor în lanțurile globale de aprovizionare. Această acțiune a fost interpretată ca un pas pragmatic în sprijinul competitivității industriale europene, scrie Politico.eu.

În ceea ce privește energia nucleară, pozițiile s-au apropiat semnificativ. Ministrul german al economiei, Katharina Reiche, a sugerat că Berlinul ar putea renunța la opoziția tradițională privind includerea nuclearului în categoria surselor verzi.

Această schimbare ar putea debloca un dosar blocat de ani buni la nivel european, chiar dacă social-democrații din coaliția germană rămân împotrivă.

Și pe tema migrației, Macron și Merz au manifestat o convergență evidentă. Ambii sunt în favoarea reducerii drastice a numărului de solicitanți de azil care ajung în Europa.

Friedrich Merz
SURSA FOTO: Facebook, Friedrich Merz

În plan mai discret, au fost semnalate și discuții privind rolul descurajator al arsenalului nuclear francez în arhitectura de securitate europeană. Detaliile acestor consultări nu sunt făcute publice, fiind evitate deliberat dezbaterile mediatice.

Apărarea: interese divergente între Paris și Berlin

Macron continuă să susțină ideea autonomiei europene în materie de apărare, în timp ce Merz este deschis colaborării cu Statele Unite.

Tensiunile au devenit evidente recent, când un plan susținut de Germania, când președintele american Donald Trump a susținut o inițiativă germană de a-i obliga pe europeni să furnizeze Ucrainei arme fabricate în America, iar Franța s-a opus. În timp ce alte state europene și-au exprimat susținerea, Parisul a menținut poziția de a încuraja producția internă de armament.

Emmanuel Macron
Emmanuel Macron / SURSA FOTO: Dreamstime

O altă sursă de neînțelegeri este proiectul comun al unui avion de luptă european. Inițiativa ar trebui să reducă dependența de avioanele americane F-35, însă avansează lent.

Oficialii francezi evită să accentueze aceste blocaje, insistând că liderii “vor să meargă mai departe”. Însă lipsa unui consens real rămâne un obstacol în dezvoltarea unui cadru comun de apărare europeană.

Comerțul, miza principală a conflictului economic

Friedrich Merz susține cu fermitate încheierea unui acord comercial rapid între UE și Statele Unite, care ar permite ieșirea din ciclul de taxe punitive inițiat de administrația Trump.

Industria germană este puternic afectată de aceste bariere, iar cancelarul încearcă să obțină termeni avantajoși pentru exportatorii germani. În schimb, Franța insistă pe o abordare mai precaută, solicitând condiții echitabile și garanții suplimentare.

O altă dispută comercială privește acordul cu blocul sud-american Mercosur. Germania vrea accelerarea tratativelor, în timp ce Franța se opune, invocând protejarea agriculturii naționale. Macron este presat de fermierii francezi, o categorie influentă în alegeri, care se teme de concurența importurilor de carne.

Deputatul german Roland Theis a remarcat că fiecare parte trebuie să accepte compromisuri. Potrivit acestuia, Germania trebuie să fie mai receptivă la ideile franceze privind integrarea industriei de armament, în timp ce Franța ar trebui să dea dovadă de mai multă flexibilitate în ceea ce privește comerțul liber.

Obstacole politice și cronometru electoral

Friedrich Merz și Emmanuel Macron se află într-o poziție dificilă. Amândoi trebuie să își asume decizii care pot deranja segmente importante din electoratul intern.

Jacob Ross, expert în relațiile franco-germane, afirmă că presiunile interne reduc semnificativ spațiul de manevră al celor doi lideri. Pentru a progresa în politica externă, ar fi necesare concesii serioase în plan intern.

În Germania, creșterea influenței AfD complică eforturile cancelarului. Partidul de extremă dreapta îl acuză că se concentrează pe dosare externe, neglijând problemele interne.

În Franța, Rassemblement National conduce detașat în sondaje, cu un scor estimat la 36%, ceea ce limitează marja de acțiune a președintelui.

Timpul devine un factor critic. Alegerile prezidențiale din Franța, programate pentru aprilie 2027, vor afecta capacitatea țării de a rămâne un partener stabil în dialogul european.

Macron nu mai poate candida, iar peisajul politic francez devine tot mai imprevizibil. Potrivit analistului Ross, Merz și Macron mai au cel mult un an în care pot colabora eficient. După această perioadă, parteneriatul riscă să intre într-un impas prelungit.