Înţelepciunea bunului-simţ ne învaţă că nu trebuie niciodată să încerci să repari o gafă – vei strica şi mai rău lucrurile. Desigur, bunul-simţ poate fi cu greu asociat cu afacerile de pe malurile Dâmboviţei, iar în rândul clasei politice lipseşte cu desăvârşire. Drept dovadă, dacă mai era nevoie, panseurile de săptămâna trecută ale lui Varujan Vosganian, ministrul economiei, în faţa tinerilor liberali de la şcoala de vară de la Costineşti.
Tulburat de faptul că o afacere privată românească, Rompetrol, s-a vândut pe bani mai frumoşi decât cea mai mare dintre companiile statului, Vosganian a recomandat public AVAS-ului să stea cu ochii pe OMV. Iar la cel mai mic semn că austriecii nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile contractuale, „dacă are cea mai mică şansă să oprească contractul, să-l oprească“.
Ce frumos ştie să facă afaceri statul român! Acum, ne gândim cât de bine ar fi să mai avem un Petrom de vânzare, iar dacă nu îl mai avem, ce bine ar fi să-l mai putem vinde tot pe ăla. Ca să nu mai vorbim de faptul că mesajul „căutaţi cea mai mică şansă de a întrerupe contractul“ va fi interpretat de zeloşii funcţionari ai statului ca un „căutaţi nod în papură“. Şi, de fapt, aşa se şi traduce afirmaţia ministrului.
Dincolo de bunul-simţ în afaceri, rămâne şi aspectul pragmatic al problemei. Cu o astfel de abordare, nici prin vis nu trebuie să ne închipuim că am mai putea vinde ceva din postura de parteneri serioşi de negociere. Iar neseriozitatea de a dori să iei înapoi ceva ce din prostie ai vândut prea ieftin nu dă dovadă decât de prostie şi mai mare.
Am înghiţit găluşca preparată tot de mintea sclipitoare a clasei politice româneşti, asta e. Dar bine că nu ne-a mai rămas mare lucru de vândut! Astfel, nu mai trebuie să ne întrebăm, periodic, care dintre rele e mai mic, prostia sau hoţia.
