Înainte de 1989, românii aveau bani în portofel, dar nu prea aveau ce cumpăra cu ei, magazinele fiind, de multe ori, goale. Soluţia era pentru mulţi Casa de Economii și Consemnațiuni. Libretul de economii de la CEC aducea măcar o dobândă sau chiar Dacia mult visată. Existau totuşi şi clase privilegiate pe vremea dictaturii lui Ceauşescu: oamenii regimului sau cei care lucrau în sistemul de alimentaţie publică. Ei aveau tot timpul masa plină, în timp ce majoritatea românilor stăteau la cozi nesfârşite.

După Revoluţie însă, promisiunile noului sistem capitalist au sărăcit multe persoane, nepregătite să facă faţă ţepelor financiare. Creditele bancare erau greu de obţinut pe acea vreme, iar dobânzile puteau ajunge şi la 60%/an. În aceste condiţii, mulţi români au căzut pradă ţepelor financiare, precum jocurile piramidale sau fondurile de investiţii falimentare. Peste 6 milioane de persoane au contribuit cu miliarde de dolari la afaceri dubioase precum Caritas, Gerald, Mondoprosper, Delphin, SAFI sau FNI, desfășurate sub ochii sau cu complicitatea autorităților, scriu cei de la Ştirile PRO TV.

Caritas

Afacerea care dat tonul s-a numit Caritas. Începută în 1992 la Brașov și mutată la Cluj, această schemă a reușit să păcălească cel puțin două milioane de români, atrași de mirajul îmbogățirii rapide. Fondatorul afacerii era Ioan Stoica, un obscur contabil, care promitea restituirea după doar trei luni a unei sume de opt ori mai mari decât cea investită inițial.

La prăbușirea Caritas, ce a avut loc în 1994, au rămas datorii de peste 450 de milioane de dolari. Cu toate acestea, românii au continuat să-şi piardă banii în acei ani în nenumărate alte scheme piramidale și de investiții.

SAFI

SAFI a fost o societate înființată în 1993 și administrată de Fondul Mutual al Oamenilor de Afaceri, controlat de câțiva politicieni liberali – Viorel Cataramă, George Danielescu sau Dan Constantinescu.

Românii s-au grăbit să cumpere certificatele scoase la vânzare de SAFI, mai ales că se promitea o creștere de 40% pe lună a sumei investite. În 1996, fondul a fost declarat falimentar.

FNI şi Sorin Ovidiu Vîntu

Cel mai important fond mutual din acea perioadă a fost FNI, adică Fondul Național de Investiții. Fondul a fost deținut inițial de Sorin Ovidiu Vîntu, prin compania SOV Invest, înființată în 1995 la Constanța. Formal, FNI a fost condus din 1997 de Ioana Maria Vlas. Miracolul unei îmbogăţiri rapide a atras peste 300.000 de investitori, care au fost amăgiți de acest proiect.

Românii se imbogățeau de fapt doar pe hârtie. În realitate, nu s-a investit nimic. Fondul doar plimba banii dintr-o parte în alta, de la cei care-i depuneau, la cei care-i retrăgeau.Totul s-a prăbușit în momentul în care nu s-a mai putut acoperi acest sistem piramidal.

Justiţia i-a găsit vinovați pe Sorin Ovidiu Vîntu, Ioana Maria Vlas și Nicolae Popa. FNI a dat faliment în anul 2000, iar zeci de mii de români au rămas fără bani. Şi statul român a păgubit, din cauza garantării de către CEC a unor investiții la FNI. Păgubiții se mai judecă şi în ziua de azi în încercarea de a-şi recupera banii.

Probleme şi la băncile private din anii ‘90

Banii românilor s-au pierdut după Revoluţie nu numai din cauza acestor scheme piramidale, ci şi ca urmare a apariţiei multor bănci private care erau, de fapt, afaceri necurate, cu prejudicii în buzunarele deponenților, dar și ale statului.

Credit Bank, înființată în anul 1990, a lăsat în urmă un prejudiciu de 4.000 de miliarde lei vechi la faliment. Unul dintre fondatori a fost controversatul Vasile Gheorghe, zis și Gigi Kent. Banca Columna, reprezentată de o cutie poștală din Elveția, a avut legături strânse cu fostul șef al SRI, Virgil Măgureanu. La Banca Albina, un grup de firme ale unui Italian dubios a lăsat în urmă un prejudiciu dezastruos, de 1.200 de miliarde lei vechi.

Circa un miliard și jumătate de dolari au fost daunele aduse celor peste 600.000 de români care au devenit clienţi ai băncii Bankoop. Ţap ispăşitor a fost scos directorul Alexandru Dinulescu, dar și un acționar important, George Constantin Păunescu. Falimentul Băncii Internaționale a Religiilor este legat de numele lui Dinel Staicu, iar cel al Daciei Felix de fondatorul Sever Mureșan. Banca Română de Investiții, care l-a avut președinte pe Nicolae Văcăroiu, și Banca Română de Cont, ambele controlate de Sorin Ovidiu Vîntu, au ajuns şî ele la faliment și prejudicii de miliarde de lei.

Scandalul Bancorex

Cea mai importantă bancă românească din anii ’90 avea sucursale la Londra și Roma. Este vorba despre Banca Română de Comerț Exterior, redenumită ulterior Bancorex. Sute de firme controlate de personaje influente în politică sau afaceriști dubioși sunt încă datoare la Bancorex, după ce au făcut împrumuturi fără garanții. La aceştia se adaugă și mii de lucrători din Ministerul de Interne şi servicii secrete. Ei au primit împrumuturi pe care nu le-au returnat niciodată. Vinovați au fost considerați cei din conducerea Bancorex, deși se presupune că ei nu acţionau fără aprobarea politicienilor de la acea vreme.

Pentru că situația Bancorex se degrada, s-a decis că „obligațiile de plată”, părțile sănătoase ale băncii, să fie preluate de către BCR la privatizare, iar „activele neperformante” de către statul român. Statul și-a asumat toate pierderile prezente, dar și viitoare, ale Bancorex. Este vorba de peste un miliard de dolari.


Te-ar putea interesa și: