Asociația Societăților Financiare, ALB, amenință Ministerul Finanţelor Publice (MFP) că se va adresa Comisiei Europene să deschidă procedurile de infrigement împotriva României ca urmare a aplicării incorecte a prevederilor Directivei TVA. În prezent, firmele de leasing, la rezilierea contractelor, trebuie să achite TVA pentru suma rămasă de plătit din valoarea bunului respectiv, deşi nu au intrat în posesia acestuia.
„Urmările asupra companiilor de leasing se vor regăsi ca impact negativ direct asupra managementului lichidităţilor şi evident indirect asupra volumului de provizioane şi a capitalului propriu“, explică Adriana Ahciarliu, secretar genaral al ALB. Pentru unii acţionari, aplicarea acestui articol de normă metodologică ar putea fi un motiv de decizie de retragere a activităţii din România, având în vedere impactul asupra capitalului şi fondurilor proprii pe care îl pot avea aceste sume pe care bugetul public le cere ca o „donaţie“ abuzivă, nejustificată şi într-o modalitate ce dovedeşte lipsa de coerenţă şi stabilitate în decizia fiscală şi politică.
„Aceasta poate avea ca urmare o scădere în continuare a rolului industriei leasingului financiar în susţinerea economiei româneşti, în contextul în care aceste societăţi au finanţat 4% din ­PIB-ul României în 2008“, continuă oficialul ALB. Pentru agentul economic, noţiunea de reziliere şi renegociere la cerere, cu restructurare a contractului de finanţare va deveni mult mai costisitoare, iar apetitul pentru consilierea acestuia şi susţinerea lui în perioada de dificultate financiară va scădea. Accesul la finanţare va fi mult mai restrictiv.
Costuri crescute pentru clienți
Avocatul Gabriel Biriş consideră că MFP a făcut o greşeală aplicând o prevedere cu privire la bunurile lipsă în inventar asupra bunurilor aflate în litigiu, iar în prezent companiile au probleme cu debitorii rău-platnici care sunt ajutaţi practic de această lege ca să nu îşi plătească ratele.
„Dacă nu se modifică legislaţia, firmele de leasing vor ajunge fie să îşi închidă porţile, fie să  mărească costurile produselor, din cauza riscului suplimentar de executare pe care societăţile de asigurări vor începe să îl asigure, preţul primei de asigurare reflectân-­du-se în costul total al finanţării“, declară acesta pentru Capital.
Adriana Ahciarliu afirmă că „la momentul rezilierii contractului de leasing financiar societatea de leasing nu mai generează facturi şi prin urmare nu poate datora TVA pe un serviciu pe care nu il prestează“. TVA aferent bunului a fost achitată integral la momentul achiziţiei. „Proiectul de norme metodologice aduce astfel o interpretare abuzivă prin care se doreşte impunerea unei taxe pe un serviciu ce nu mai este prestat şi care este recunoscut ca atare atât de legislaţia secundară BNR, cât şi prin procedurile judiciare iniţiate în vederea recuperării soldului clientului“, consideră aceasta.
Soluții propuse de ALB
O prima soluţie constă în respectarea legii transparenţei în sensul unui dialog real în cadrul Comisiei de Dialog Social de la nivelul Ministerului Finanţelor Publice. „Instituţiile financiare nebancare ce au ca obiect leasingul financiar sunt mari contribuabili la bugetul public şi fac o muncă pro bono de colectare la buget a multor taxe care nu intră în obligaţia acestora. O altă soluţie constă în delimitarea prin text de lege a competenţelor inspectorilor fiscali. Rolul acestor inspectori fiscali trebuie să fie unul de expertizare neutră, fără a lăsa loc unor interpretări abuzive, interpretări ce pot crea mediul ideal pentru corupţie şi fraudă“, afirmă Ahciarliu.
Pe de altă parte, reprezentanții MFP susțin că plata TVA pentru bunurile nerestituite la rezilierea leasingului nu încalcă directiva europeană. Membrii ALB au finanțat în 2010 active în valoare totală de 1.024 milioane euro (91%), iar companiile neafiliate, în valoare de 97 milioane euro (9%), astfel încât totalul contractelor semnate în această peri­oadă (după valoarea activelor finanțate) de către membrii ALB și companiile neafiliate însumează 1.121 milioane euro, conform datelor prezentate de ALB. La final de 2010, ponderea creditelor restante si în­doielnice era de 25,5% din totalul ­finan­țări­­lor acor­date.