Markus Piuk despre soluţii locale

În satul meu natal, situat în unul dintre cele mai frumoase, dar şi mai sărace, zone din Austria, pe versantul sudic al Alpilor, consiliul local a adoptat o strategie care să conducă spre autonomia energetică (producţia să depăşească consumul de curent electric) a satului până în 2012. Cum ar fi posibil? Cu panouri solare şi deşeuri biologice (biomass). Energia nu este produsă de o firmă mare, ci de fiecare locuitor în parte, mai ales cu panouri de celule fotovoltaice ampla

În satul meu natal, situat în unul dintre cele mai frumoase, dar şi mai sărace, zone din Austria, pe versantul sudic al Alpilor, consiliul local a adoptat o strategie care să conducă spre autonomia energetică (producţia să depăşească consumul de curent electric) a satului până în 2012. Cum ar fi posibil? Cu panouri solare şi deşeuri biologice (biomass). Energia nu este produsă de o firmă mare, ci de fiecare locuitor în parte, mai ales cu panouri de celule fotovoltaice amplasate pe casa lui.

De ce? Bineînţeles (şi) pentru bani: Austria îţi garantează pentru următorii zece ani un tarif de 0,46 cenţi pe kW/h. Or, preţul la consumatori captivi (persoane private) este în jur de 0,18 cenţi pe kW/h. În plus, guvernul local acordă împrumuturi subvenţionate pentru instalarea celulelor fotovoltaice. Totodată, iluminatul public, atât în clădiri, cât şi pe străzi, este asigurat prin puterea soarelui. Ultima tehnologie de celule fotovoltaice nu mai are nevoie de zile însorite pentru a produce energie electrică, undele solare care trec prin nori sunt suficiente pentru a genera curentul folosit noaptea. UE a prevăzut ca, până în 2050, 20% din energia electrică consumată în Uniune să provină din surse regenerabile. Ţările care acum investesc în această tehnologie vor avea un avantaj competitiv major.

Satul meu are însă un dezavantaj: poziţia geografică, la paralela 46. Zonele din UE cu cel mai mare potenţial fotovoltaic sunt în sudul Europei, unde, în ciuda acestui avantaj, tehnologia fotovoltaică instalată este mai mică (25% din potenţialul fotovoltaic instalat în UE se află în Germania!). Asta mă duce cu gândul la oraşul din România printre ai cărui locuitori mă număr acum şi eu – Bucureşti – şi la împrejurimile sale. Ca toată partea sudică a ţării, Capitala are un potenţial fotovoltaic uriaş, în totalitate neexploatat. Ca membru UE, România este obligată să atingă ţinta minimă de 21% privind ponderea energiei din surse regenerabile (E-SRE) în consumul intern brut de energie electrică. Cum proiecte mari hidroelectrice nu sunt în construcţie şi consumul intern de energie creşte repede, marja de siguranţă de E-SRE dată de energia electrică produsă în hidrocentrale nu va mai fi suficientă. Sistemul actual de promovare a E-SRE adoptat în România este bazat pe certificate verzi, un sistem competitiv recomandat pentru pieţe dezvoltate! În loc să încurajeze producătorii mici autohtoni de E-SRE, folosind condiţiile favorabile din sudul ţării pentru celule fotovoltaice, România a ales un sistem care stimulează producătorii mari (de obicei cu capital străin). Poate că locuitorii din sudul României, printre care mă număr şi eu acum, vor sesiza la timp potenţialul şi avantajele unei strategii energetice bazate pe proiecte mici, astfel încât să devină independenţi energetic. 

Markus Piuk este avocat asociat coordonator la Schoenherr şi Asociatii