Marile puteri europene au ajuns cu spatele la zid

Statul german taxeaza afacerile cu 38,5%, ceea ce-l pune in imposibilitatea contracararii ofertei desantate in materie de fiscalitate pe care unele tari din Europa Centrala si de Est o fac investitorilor. Zero impozit pe profitul reinvestit din Estonia are asupra capitalului strain efectul unui magnet, iar 15% impozit pe profitul realizat in Letonia sau Lituania a capacitat atentia transnationalelor vest-europene. Slovacia, si mai apoi, Romania au aplicat la randul lor cota unica de impozitare a

Statul german taxeaza afacerile cu 38,5%, ceea ce-l pune in imposibilitatea contracararii ofertei desantate in materie de fiscalitate pe care unele tari din Europa Centrala si de Est o fac investitorilor. Zero impozit pe profitul reinvestit din Estonia are asupra capitalului strain efectul unui magnet, iar 15% impozit pe profitul realizat in Letonia sau Lituania a capacitat atentia transnationalelor vest-europene. Slovacia, si mai apoi, Romania au aplicat la randul lor cota unica de impozitare a profiturilor, 19%, respectiv 16%. Cu exceptia Romaniei, in toate aceste tari, relaxarea fiscala a dat rezultate, concretizate nu atat in mai multi bani in buzunarele oamenilor de rand, cat in cresterea interesului investitorilor straini. Slovacia este cel mai recent exemplu, guvernul de la Bratislava raportand dublarea, intr-un an de zile, a volumului investitiilor straine, dar si reversul medaliei: pauperizarea accelerata a paturilor mijlocii si de jos ale societatii, victime de conjunctura ale reformelor
Desi reformele fiscale sunt necesare, decizia este grea
De inteles, prin urmare, de ce fiscalizarea redusa a profiturilor din tari ale fostului lagar comunist, unele dintre ele deja membre ale Uniunii Europene, se afla pe ordinea de zi a negocierilor inter-state din Uniunea Europeana.Convergenta sistemelor fiscale nationale nu este o conditie a aderarii la Uniunea Europeana, fiecare stat in parte decizand ce varianta il avantajeaza. Cu exceptia catorva dintre noile membre, tarile UE practica sistemul gradual de impozitare a veniturilor, cote ridicate de taxare a profiturilor si contributii sociale mari. Este reteta care, decenii la rand, le-a conferit renumele de state sociale, dar care astazi este depasita de evolutia economiei mondiale. Capitalurile nu pot fi facute prizoniere, iar mobilitatea lor extraordinara, dictata strict de considerente ce tin de maximizarea profiturilor, pune in pericol strategiile de dezvoltare a tarilor europene. Germania, Franta, Suedia etc. au de ales. Renunta la fiscalitatea ce asigura resursele necesare unei protectii sociale fara echivalent in restul tarilor lumii, in favoarea capitalului, deci a cresterii economice, dar in defavoarea propriilor cetateni. Sau, pastreaza sistemul actual intact, risca o hemoragie a capitalului autohton, liber sa ia calea unor taramuri fiscale mai prietenoase si spun adio cresterii economice. Pierderi sunt si intr-o situatie si in alta, si este foarte posibil ca electoratul sa fie dezamagit, indiferent de ceea ce fac guvernele.

Romania are concurenti puternici
In esalonul fostelor state comuniste din centrul si estul Europei, impozitarea redusa a profiturilor companiilor nu este o noutate. Exista tari care practica de ani buni o cota mai mica decat Romania.

Slovacia a scapat de sub control trenul reformelor
Cei ce au comparat Slovacia cu Hong Kong-ul Europei, imediat dupa introducerea cotei unice de impozitare, s-au grabit. Investitiile straine directe, principalele beneficiare ale fiscalitatii reduse, nu au adus, prin impozitele platite statului slovac, cresterea substantiala a veniturilor bugetului public. Guvernul anticipase un grad de colectare a impozitelor mai mare cu cel putin 30% fata de anul anterior. A colectat doar cu 2% mai mult. Somerii nu au gasit de lucru mai mult ca in anii precedenti, rata somajului ramanand una dintre cele mai mari din regiune – 15,6%. Iar reducerea asistentei sociale cu 50%, masura ce a venit la pachet cu relaxarea fiscala si reformele liberale, a aruncat in aer echilibrul social din zona estica a tarii, cea mai saraca si mai inapoiata din punct de vedere economic. In 2004, tulburarile din sanul comunitatii rroma au fost atat de violente, incat au necesitat interventia in forta a autoritatilor publice. Aceste efecte imediate ale introducerii cotei unice de impozitare (19%), coroborate cu reformele impuse de aderarea la UE, nu semnaleaza in nici un caz ratarea experimentului, ci doar inabilitatea guvernului slovac in a-l controla.

Desi descurajati de FMI, Estonienii au lucrat ca la carte
Succesul Estoniei nu poate fi raportat la nici o alta tara europeana fosta comunista si se datoreaza atat ancorarii monedei nationale la marca germana, cat si reformelor incepute in anii ’90, reforme ce au sfidat recomandarile FMI de a mentine si majora sistemul gradual de impozitare. Guvernul de la Tallinn a ales aplicarea unei cote unice de impozitare de 26%, ancorarea monedei nationale, kroon, de marca germana si neimpozitarea profiturilor reinvestite. In paralel, a dezvoltat un sistem de control fiscal bine pus la punct. In mai putin de doi ani de zile, toate aceste masuri au dat roade. Somajul a scazut, gradul de colectare a veniturilor la bugetul public a crescut, investitorii straini au ales Estonia ca locatie pentru afacerile lor. In anul 2003, investitiile straine directe erau de 10,2% din PIB, iar ritmul de crestere a economiei era de 5,6%. „Nu am platit un pret social ridicat al reformelor pentru ca am pastrat continuitatea acestora si nu am facut rabat de la interesul national, in favoarea celui privat”, spune Christjina Ojuland, ministrul afacerilor externe din Estonia. Urmarirea interesului national inseamna tratament fiscal favorabil tuturor investitorilor, nu doar celor agreati de putere.

Cota unica, in sine, nu da rezultate
Romania are doua mari probleme de rezolvat, respectiv stimularea acumularii de capital intern si valorificarea capitalului investit. Din aceasta perspectiva, cota unica de impozitare a profiturilor este mai mult decat necesara, este o „subventie” acordata agentilor economici autohtoni in vederea intaririi puterii lor pe piata, apreciaza profesorul universitar Mircea Cosea, deputat liberal, director al Departamentului de Integrare Europeana din cadrul Universitatii Crestine Dimitrie Cantemir. Aceasta masura de politica fiscala nu-si va atinge insa tinta, aceea de a pregati mediul de afaceri pentru aderarea la UE, daca nu este acompaniata de un complex de politici. Sunt necesare revizuirea Codului muncii, asanarea economiei subterane printr-un control fiscal drastic, renuntarea la atragerea de venituri la bugetul public prin discriminarea agentilor economici mici, evitarea cresterii inflatiei si corelarea cu o politica sanatoasa a cursului de schimb.