Rolul Sfântului Duh în viața creștinilor
Această zi sărbătorește Pogorârea Sfântului Duh peste Apostoli, moment relatat în Faptele Apostolilor și considerat drept nașterea Bisericii creștine. Sfântul Duh este văzut ca Mângâietorul, Dătătorul de viață și cel care sfințește și călăuzește Biserica. Credincioșii îl invocă în rugăciune pentru a primi luminare, curățire spirituală și ajutor divin.
Deși nu este impus un post sau alte restricții religioase de către Biserică, Lunea Sfântului Duh este privită cu mult respect, iar activitățile zilnice sunt adesea adaptate în funcție de credințele populare.
Obiceiuri și tradiții păstrate de-a lungul generațiilor
Lunea de după sărbătoarea Rusaliilor este un moment important pentru credincioșii ortodocși, fiind dedicată în mod special Duhului Sfânt. Acesta este perceput drept Sursa vieții, cel care curăță, luminează sufletele și ghidează Biserica în drumul său spiritual. Lucrarea sa este discretă, dar constantă, în toate Tainele și în viața lăuntrică a credincioșilor.
În cultura tradițională românească, această perioadă este bogată în obiceiuri și credințe populare, multe dintre ele având scopul de a ține la distanță duhurile rele, cunoscute sub numele de „iele”. Aceste ritualuri, păstrate din generație în generație, reflectă o profundă venerație față de Duhul Sfânt și prezența divină.
În a doua zi de Rusalii, oamenii obișnuiesc să aducă la biserică crengi de tei, stejar, plop sau nuc, care sunt sfințite de preot.
Aceste ramuri sunt considerate protectoare, apărătoare împotriva bolilor, a grindinei sau altor rele, fiind apoi puse în case, la icoane sau în curți, ca semn al binecuvântării divine. Dintre toate, teiul are o simbolistică aparte – se crede că apără gospodăria și ogorul de forțele nevăzute, mai ales de „iele”, ființe fantastice din folclorul românesc.
Pe lângă tei, se folosesc și alte plante cu rol ritualic, precum socul, pelinul sau murele. Acestea sunt păstrate după sfințire și întrebuințate în scopuri terapeutice sau de protecție spirituală. Se spune că plantele culese între Rusalii și Sânziene (24 iunie) au o putere vindecătoare aparte, fiind încărcate cu energie sacră.
Deși Biserica nu impune restricții severe în această zi, tradiția populară recomandă evitarea muncilor grele și a lucrului pe câmp. Oamenii cred că munca în această zi ar putea atrage supărarea „ielelor”. De asemenea, nu este bine să umbli singur prin păduri, la răscruci sau să dormi sub cerul liber, pentru că aceste locuri pot fi bântuite de spirite necurate, potrivit credințelor străvechi.
Dansuri tradiționale și comemorarea morților
În Transilvania și Banat, Lunea Sfântului Duh este marcată de obiceiuri precum „împănatul” și dansurile populare. Tinerii se îmbracă în costume tradiționale și participă la jocuri și dansuri ce simbolizează bunăstarea și unitatea comunității.
În alte regiuni, ziua este dedicată pomenirii morților, iar oamenii merg la cimitir, aprind lumânări și spun rugăciuni pentru sufletele celor plecați.
Lunea Sfântului Duh rămâne, așadar, o zi profund spirituală și încărcată de simboluri, în care credința și tradiția se împletesc armonios.
Rugăciune către Sfântul Duh
„Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin.”
