Schimbarea la Față a Domnului 2024: Sărbătoare cu Tradiții, Superstiții și Semnificații Profunde
Pe 6 august, creștinii ortodocși din România prăznuiesc Schimbarea la Față a Domnului, o sărbătoare marcată cu cruce roșie în calendar și cu reverberații adânci în spiritualitatea și folclorul românesc.
Schimbarea la Față a Domnului are rădăcini încă din secolul al IV-lea, când, potrivit tradiției, Sfânta Împărăteasă Elena a ridicat o biserică pe Muntele Tabor, locul unde, potrivit Evangheliilor, Iisus Hristos și-a dezvăluit adevărata Sa natură divină apostolilor Petru, Iacov și Ioan. Relatarea biblică spune că, în timp ce Mântuitorul se ruga, chipul Său a devenit strălucitor ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca zăpada. Moise și Ilie, mari profeți ai Vechiului Testament, au apărut alături de El, discutând despre patima și moartea Sa ce aveau să vină la Ierusalim, scrie crestinortodox.ro.
Evenimentul nu a fost doar o revelație pentru apostoli, ci un moment-cheie care arată că Hristos este mai mult decât un profet – El este Fiul lui Dumnezeu. Sărbătoarea a fost menționată pentru prima dată în documente la începutul secolului al V-lea, fiind ulterior generalizată în lumea creștină prin decizia Papei Calist III.
Obrejenia sau începutul de toamnă
În credința populară, Schimbarea la Față marchează începutul toamnei, fiind cunoscută și sub numele de Obrejenia sau Probejenia, cuvânt provenit din slavonă și care înseamnă „transformare”. Tot acum, tradiția spune că natura începe să se schimbe: iarba nu mai crește, frunzele capătă culori arămii, apele se răcesc, iar animalele se pregătesc de iarnă.
Odată cu această zi, credincioșii încetează să mai meargă la scăldat, nici măcar animalele nu se mai spală în ape curgătoare, iar spălatul rufelor la râu devine interzis până primăvara. Se consideră că, cine nu respectă această sărbătoare, va avea de suferit – va fi „uscat și gălbejit”, la fel ca florile care se veștejesc în această perioadă.
Superstiții și obiceiuri vechi, păstrate cu sfințenie
Din moși-strămoși, în această zi s-au transmis numeroase superstiții:
- Nu se spală haine: cine nu respectă interdicția riscă să fie „năpădit de păduchi și ploșnițe”.
- Fetele să nu se spele sau să se pieptene: altfel, părul nu le va mai crește, precum iarba după această dată.
- Nu se pornesc drumuri lungi: se crede că drumeții se pot rătăci.
- Nu se lucrează: orice muncă grea poate aduce „mutilări ale trupului”.
- Nu se consumă struguri nesfințiți: se spune că aduc dureri de burtă.
- Nu se doarme afară: încep nopțile reci, iar sănătatea poate fi pusă în pericol.
- Împăcarea cu cei certați: cine nu se împacă în această zi va fi mustrat tot anul.
De asemenea, se crede că femeile însărcinate care țin sărbătoarea vor avea nașteri ușoare și copii sănătoși, iar cei care se roagă cu credință pot fi vindecați de patimi sau boli.
Ce se dă de pomană și cum se sfințesc roadele
O tradiție aparte este legată de aducerea strugurilor la biserică pentru a fi sfințiți și apoi împărțiți celor prezenți. În această zi, se dau de pomană fructe de sezon (mere, prune, pepene, struguri), colivă, dar și preparate din pește și icre, deoarece sărbătoarea aduce și dezlegare la pește, chiar dacă se află în Postul Adormirii Maicii Domnului. Orice ofrandă dată trebuie să fie sfințită și oferită din inimă.
Ziua este încărcată de speranță și lumină. Rugăciunile rostite pe 6 august, la Schimbarea la Față, sunt adesea dedicate împlinirii dorințelor sau dobândirii liniștii sufletești. Tradiția spune că această zi are puterea de a aduce alinare, vindecare și începuturi noi pentru cei care se roagă cu sinceritate.
O sărbătoare a transfigurării omului și naturii
O altă credință veche spune că, dacă vremea este frumoasă de Schimbarea la Față, toamna va fi bogată și roditoare. În schimb, ploaia aduce o toamnă mohorâtă. Tot acum se începe gustatul boabelor de struguri, chiar dacă nu sunt complet coapte, tradiția spunând că au efecte tămăduitoare.
Schimbarea la Față nu este doar o rememorare a unui eveniment biblic, ci și o invitație la transformare sufletească, la iertare, împăcare și speranță. În lumea satului românesc, această zi rămâne una a echilibrului între rânduiala bisericească și înțelepciunea populară, între spiritualitate și grijă față de semeni.
Pe 6 august, Biserica îi cheamă pe toți la rugăciune, la împăcare și la recunoștință pentru roadele pământului și darurile vieții.
