Echinocțiul de toamnă 2025, moment de echilibru între lumină și întuneric. Ce se întâmplă, de fapt, luni seară
Pe 22 septembrie 2025, la ora 21:19 (ora României), va avea loc echinocțiul de toamnă, un fenomen astronomic ce marchează începutul oficial al toamnei astronomice și aduce cu sine schimbări vizibile în durata zilei și a nopții. Acest moment simbolizează echilibrul perfect între lumină și întuneric și este asociat cu tranziții importante atât în natură, cât și în viața oamenilor.
Echinocțiul de toamnă are loc de două ori pe an, primăvara și toamna, și reprezintă punctul în care Soarele traversează ecuatorul ceresc, trecând din emisfera nordică în cea sudică.
Cuvântul „echinocțiu” provine din latină – aequus („egal”) și nox („noapte”) – reflectând faptul că durata zilei este aproape egală cu cea a nopții. Astronomii subliniază că acest fenomen apare doar de două ori pe an: în jurul datei de 20-21 martie (echinocțiul de primăvară) și 22-23 septembrie (echinocțiul de toamnă).
După echinocțiul de toamnă 2025, zilele încep să devină treptat mai scurte, iar nopțile mai lungi în emisfera nordică. Soarele răsare mai târziu și apune mai devreme, iar temperaturile scad treptat, pregătind natura pentru sezonul rece.
Specialiștii în ritmuri biologice explică că această perioadă poate influența oamenii, determinând o nevoie crescută de odihnă, introspecție și adaptare la lumină redusă.
Din punct de vedere agricol, echinocțiul a fost dintotdeauna un reper important. În România, el marca sfârșitul sezonului de recoltă și începutul pregătirilor pentru iarnă, fiind un moment de bilanț și recunoștință pentru roadă.
În tradiția populară, oamenii mulțumeau pentru recoltele adunate și se pregăteau pentru lunile reci ce urmau.
Echinocțiul a fost sărbătorit încă din cele mai vechi timpuri în numeroase culturi
Tradițiile legate de echinocțiu au rădăcini adânci în diverse culturi. Echinocțiul a fost sărbătorit încă din cele mai vechi timpuri ca un moment special de echilibru, recunoștință și schimbare. De-a lungul lumii, diferite culturi au păstrat tradiții și obiceiuri legate de acest eveniment.
În România, echinocțiul marca sfârșitul muncilor câmpului și adunarea roadelor. Oamenii mulțumeau pentru recolte și începeau pregătirile pentru iarna ce urma.
În mitologia greacă, acest moment simboliza coborârea zeiței Persefona în lumea subpământeană, semn al sfârșitului verii și al începutului sezonului rece.
Cultura celtică și nordică celebrau echinocțiul prin festivalul Mabon, dedicat recoltelor și echilibrului. Era timpul când oamenii se bucurau de natură, împărțeau proviziile și mulțumeau zeilor pentru belșug.
În Japonia, echinocțiul de toamnă este marcat prin sărbătoarea Higan, ocazie în care familiile vizitează mormintele strămoșilor și aduc ofrande, arătând respect pentru trecut și continuitatea vieții.
