Art. 1. – Persoanele care au domiciliul i localităţile rurale din zonele de munte au dreptul, pentru practicarea unor meşteşuguri tradiţionale, la o cantitate de lemn, pentru a fi prelucrată i produse finite şi semifinite, i vederea efectuării schimbului de produse din lemn cu cereale necesare locuitorilor acestor zone.
Art. 2. – (1) Pentru prelucrarea şi valorificarea prin comerţ ambulant locuitorilor din zona montană, care işi asigură mijloacele de subzistenţă din practicarea meseriei de prelucrare a lemnului i scindură, şindrilă, grinzi fasonate, birne, butoaie, ciubere, doniţe, araci de vie, furci din lemn, cozi de unelte, oişti de căruţă şi alte asemenea produse şi care nu posedă i proprietate păduri, li se acordă anual, pe baza autorizaţiei de meseriaş, de către primar, din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier, şi de ocoalele silvice ale direcţiilor silvice cite 10 metri cubi material lemnos pe picior, dar nu mai mult de 15 metri cubi de familie.
(2) Prin familie, i sensul prezentei legi, se iţelege soţul, soţia şi copiii lor necăsătoriţi, care gospodăresc impreună.
(3) Comercializarea lemnului brut obţinut i condiţiile alin. (1) este interzisă.
Art. 3. – (1) Practicarea meseriei de prelucrare a lemnului se autorizează conform legii.
(2) Pe baza autorizaţiei de meseriaş şi a ideplinirii condiţiilor prevăzute la art. 2 primarii eliberează o legitimaţie.
(3) Forma şi conţinutul legitimaţiei se stabilesc prin hotărire a Guvernului, i termen de 30 de zile de la intrarea i vigoare a prezentei legi.