Instalarea camerelor video pe proprietăți private este permisă, dar imaginile pot constitui date cu caracter personal, dacă permit identificarea persoanelor. În România, regulile sunt stabilite prin mai multe acte normative, inclusiv Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR), Legea nr. 190/2018 privind aplicarea acestuia, precum și Legea nr. 333/2003 referitoare la paza obiectivelor și Legea nr. 40/2010, care completează cadrul pentru spațiile private.
Proprietarul are libertate mai mare în anumite cazuri
Dacă sistemul de supraveghere înregistrează doar spațiul propriu, curtea, fațada casei sau aleea de acces, proprietarul are libertate mai mare, fără obligații extinse privind protecția datelor. În schimb, dacă imaginile surprind spații publice, trotuare sau proprietăți ale vecinilor, se aplică regulile GDPR, iar proprietarul devine operator de date personale.
În acest caz, este necesară informarea persoanelor filmate, stabilirea unui temei legal pentru prelucrarea imaginilor și limitarea duratei de stocare a acestora. Camerele nu pot fi orientate spre curtea sau locuința vecinului și nu trebuie să surprindă ferestre, grădini sau alte spații private.

Proprietarul trebuie să afișeze vizibil un panou de informare cu mențiunea „Zona supravegheată video”
Dacă sistemul captează persoane identificabile, proprietarul trebuie să afișeze vizibil un panou de informare cu mențiunea „Zona supravegheată video” și datele de contact ale operatorului. Scopul filmării trebuie precizat clar, iar accesul la înregistrări trebuie să fie limitat.
Imaginile se pot păstra, de regulă, cel mult 30 de zile, cu excepția cazurilor în care există motive justificate pentru o perioadă mai lungă, cum ar fi anchete sau litigii.
Nerespectarea regulilor privind supravegherea video poate atrage sancțiuni
Nerespectarea regulilor privind supravegherea video poate atrage sancțiuni din partea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP). De asemenea, persoanele filmate ilegal pot iniția acțiuni civile împotriva celor care au prelucrat imaginile fără drept.
Câțiva pași practici pentru montarea legală a camerelor sunt următorii:
- Definirea scopului supravegherii – Sistemul trebuie instalat doar pentru motive legitime, precum protejarea bunurilor sau siguranța familiei;
- Stabilirea amplasamentului – Camerele trebuie să fie orientate astfel încât să surprindă exclusiv curtea proprie. Dacă înregistrează și zone publice, se aplică regulile GDPR;
- Informarea publicului – Se recomandă amplasarea semnelor vizibile cu detalii despre scopul și responsabilul sistemului;
- Limitarea duratei de stocare – Înregistrările trebuie șterse după o perioadă rezonabilă, de obicei 30 de zile;
- Protejarea accesului la date – Doar persoanele autorizate pot vizualiza imaginile, iar sistemul trebuie protejat împotriva accesului neautorizat;
- Documentarea deciziilor – Dacă camerele pot surprinde și alte persoane, proprietarul trebuie să justifice decizia și să demonstreze proporționalitatea măsurii;
- Revizuirea periodică – Unghiurile, semnalizarea și politica de stocare trebuie evaluate periodic, mai ales dacă sistemul este modificat.