La granita Romaniei

Civilizatia se masoara in lucruri marunte: comportamentul unui functionar, viteza de lucru a unui aparat birocratic, numarul stampilelor si al taxelor, timpul de asteptare pentru diverse operatii simple. Un unghi interesant, din care poate fi privita aceasta realitate a lucrurilor marunte, este cel al turistului care ajunge la granita. Daca pentru cei ce calatoresc cu avionul Romania pare o tara oarecum civilizata, desi suntem singurii din Europa care nu avem nici macar un singur magazin „duty f

Civilizatia se masoara in lucruri marunte: comportamentul unui functionar, viteza de lucru a unui aparat birocratic, numarul stampilelor si al taxelor, timpul de asteptare pentru diverse operatii simple. Un unghi interesant, din care poate fi privita aceasta realitate a lucrurilor marunte, este cel al turistului care ajunge la granita. Daca pentru cei ce calatoresc cu avionul Romania pare o tara oarecum civilizata, desi suntem singurii din Europa care nu avem nici macar un singur magazin „duty free”, pentru soferii care intra si ies pe la punctele de frontiera situatia este cu totul alta.

Prima imagine care intampina turistul ajuns la granita este cea a unei inexplicabile gropi cu apa, inconjurata de un cadru metalic ruginit si hidos. Nici un anunt privind eventuala utilitate a bazinului plasat strategic la intrarea in Romania, nici un avertisment legat de combinatia de fiare vechi care stau sa se prabuseasca peste automobile. Explicatia vine brusc si neplacut pentru soferii suficient de neglijenti pentru a nu inchide geamurile: cadrul metalic adaposteste un veritabil dus care se declanseaza atunci cand masina trece prin groapa cu apa. Operatiunea, numita de dezinfectie, in amintirea unor vremuri demult apuse, cand Europa era bantuita de cine stie ce molime, este, am inteles, unica pe continent. Peisajul total absurd este completat de o copaie de metal aflata in fata ghiseului ce urmeaza dupa balta cu dus. Ghiseul reprezinta o oprire obligatorie, iar copaia, asa cum va afla orice turist, este dotata cu un burete gros de 15 centimetri, imbibat cu o substanta care face clabuc atunci cand calci pe ea. Nu te poti apropia de ghiseu daca nu calci pe burete si ar fi bine ca pantofii purtati sa nu fie foarte scumpi. Cu alte cuvinte, Romania este singura tara care isi intampina turistii cu un dus cu substante chimice si le mai ia si bani pentru respectiva operatiune. Mai departe, la ghiseele de control, timpul de asteptare depinde de momentul din zi: daca se schimba tura, o ora nu va fi nimeni disponibil pentru a permite strainilor sau romanilor sa treaca granita. Daca nu, operatiunile dureaza destul de putin, dar sunt in intregime de domeniul absurdului: hartia obtinuta de la ghiseul cu copaie in fata este prezentata la un alt ghiseu, unde este completata. La o alta ghereta este calculata suma taxelor ce trebuie platite (hartia cuprinde un intreg pomelnic de taxe de care nu a auzit, probabil, nimeni) si in alta parte se platesc, propriu-zis, aceste taxe. Dar inca nu s-a terminat: controlul pasapoartelor, care se face la un alt ghiseu, va dura mai mult decat toate operatiunile de mai sus.

In fine, o data iesit din zona frontierei, turistul sau cetateanul roman reintors in tara mai are de vizitat alte doua ghisee: unul unde este prezentata hartia completata de colegii din vama si unul unde se plateste o taxa pentru drumuri. In total, ca sa intri in Romania, trebuie sa contribui cu aproximativ 15 dolari. La iesirea din tara este, in general, mai scump.
Procedurile descrise mai sus sunt, dupa toate sursele, unice in Europa, cu exceptia Bulgariei, unde autoritatile vamale te fac sa simti din plin ca ai de-a face cu functionari care au putere de viata si de moarte asupra ta, ca turist. Plus ca, probabil, Bulgaria este tara unde tranzitul este cel mai scump: peste 20 de dolari.

In fine, dupa toata tevatura din vama romaneasca, ce dureaza intre jumatate de ora si o ora in zilele fara trafic si mult mai mult in „sezon”, strazile merita din plin cei 15 dolari platiti ca taxe de drum: probabil ca doar la Bagdad mai pot fi intalnite astfel de gropi. Dar va aflati pe un drum european, iar unghiul din care priviti realitatea este cel al unui om simplu, care nu cunoaste intimitatile economiei romanesti.