L

La sfirsit de mandat, Guvernul Isarescu a vrut sa puna punct unui subiect controversat ani de-a rindul: datoriile fostei Companii Romine de Petrol (CRP), catre defuncta Bancorex. O data cu lichidarea Bancii Romine de Comert Exterior, prin absorbirea acesteia de catre Banca Comerciala Romina, parea sa fie date uitarii datorii de peste 500 milioane de dolari, pe care CRP le avea de achitat catre Bancorex. Golul lasat de sectorul petrolier la Bancorex a fost umplut, i 1997, cu titluri de stat. O or

La sfirsit de mandat, Guvernul Isarescu a vrut sa puna punct unui subiect controversat ani de-a rindul: datoriile fostei Companii Romine de Petrol (CRP), catre defuncta Bancorex.
O data cu lichidarea Bancii Romine de Comert Exterior, prin absorbirea acesteia de catre Banca Comerciala Romina, parea sa fie date uitarii datorii de peste 500 milioane de dolari, pe care CRP le avea de achitat catre Bancorex. Golul lasat de sectorul petrolier la Bancorex a fost umplut, i 1997, cu titluri de stat. O ordonanta de urgenta (OUG nr. 72/1997)a fost emisa atunci, pentru preluarea la datoria publica interna a unei sume de 4.500 miliarde lei, reprezentind credite i valuta acordate de Banca Romina de Comert Exterior, fostei CRP. Actul normativ nu s-a limitat, atunci, doar la preluarea acestei sume la datoria publica. El stipula, clar, obligativitatea icheierii unor conventii de rambursare a creditelor de catre banca, pe de o parte, si cele zece rafinarii incluse i fosta CRP, pe de alta parte. Ordonanta cuprindea si nivelul datoriilor calculate pentru fiecare rafinarie i parte.
Rafinariilor le-ar fi convenit, fireste, ca o data cu preluarea la datoria publica, sa se puna punct acestui subiect. Cu alte cuvinte, sa le fie sterse, definitiv, datoriile. Apoi, rafinariile Vega, Darmanesti, Steaua, Astra nu recunosteau aceste obligatii de plata. Au urmat, fireste, si procese. Vega se judeca si acum, pentru o datorie de 14, 4 milioane de dolari, care figureaza i OUG nr. 72. La aproape patru ani de la emiterea titlurilor de stat si cu aproape un an de zile iaintea scadentei lor, nici un dolar din cei aproape 500 milioane nu a intrat i punga statului. De o parte, a stat opozitia rafinariilor, iar de cealalta, indulgenta statului. Reprezentantii rafinariilor au invocat politica protectionista a statului, prin care preturile produselor petroliere erau limitate, i timp ce preturile materiilor prime urmareau cursul dolarului. „Pierderile iregistrate de fosta CRP au fost alocate, itre rafinarii, proportional cu cota de prelucrare a titeiului. Or, la noi, ajunsese sa depaseasca de trei ori nivelul capitalului social. in plus, nici nu prelucrasem titei de import, pentru a fi partasi la o datorie care viza credite pentru importuri de petrol”, afirma directorul rafinariei Vega.
Fireste, lucrurile ar fi fost mult mai simple, daca autoritatile statului ar fi efectuat o analiza riguroasa asupra debitelor din sectorul petrolier. L