Jurnalistul Dan Andronic avertizează: „O minciună strategică” în planul de vânzare a companiilor de stat

O notă internă atribuită cabinetului vicepremierei Oana Gheorghiu stârnește controverse majore în mediul politic și economic. Documentul propune vânzarea rapidă a unor pachete minoritare din companii strategice de stat, invocând jaloane din PNRR, însă criticii avertizează asupra unor riscuri economice și energetice semnificative.

„Pare ultimul tun al lui Bolojan”. Documentul care a declanșat scandalul

O notă internă scursă dinspre cabinetul vicepremierei Oana Gheorghiu a generat reacții puternice în mediul politic și economic, după ce ar propune premierului Ilie Bolojan vânzarea accelerată a unor pachete din companii strategice.

Potrivit lui Dan Andronic, documentul ar fi fost deja transmis către Bruxelles fără consultare în Guvern sau în coaliție.

Jurnalistul subliniază pentru EVZ că nu este vorba doar despre CEC sau Salrom, ci despre companii-cheie din energie.

„Ieri am scris despre vânzarea CEC și a Salrom, azi aduc noi exemple: Hidroelectrica și Romgaz. Totul se face în grabă, invocând necesitatea îndeplinirii unor jaloane din PNRR și impunerea „disciplinei corporative”. O minciună strategică, aș spune…”

Miliarde de lei în joc: vânzări rapide prin mecanism ABB

Nota propune utilizarea mecanismului Accelerated Book Building (ABB), o procedură rapidă de vânzare a acțiunilor către investitori instituționali.

Concret, ar fi vizate:

• Hidroelectrica – vânzarea a 5-10%, cu încasări estimate între 3,1 și 6,2 miliarde lei
• Romgaz – vânzarea a 5-7%, cu încasări estimate între 2,2 și 3,1 miliarde lei

Argumentul oficial este aducerea de bani la buget și impunerea unei discipline de piață.

Însă, potrivit analizei citate, există un paradox major.

„Statul român, care deține 80% din Hidroelectrica, recunoaște implicit că nu poate impune management performant, dar speră că un fond de investiții străin care ar prelua 5% ar putea face acest lucru.”

Momentul ales, criticat: „simptom al panicii bugetare”

Jurnalistul atrage atenția că momentul este unul extrem de sensibil.

În cazul Romgaz, valoarea companiei este legată de proiectul Neptun Deep, iar o vânzare acum ar putea însemna pierderi importante pe termen mediu.

„A vinde acum înseamnă a ceda la un preț mai mic niște acțiuni care, în 12-18 luni, odată cu avansarea proiectelor, ar putea valora dublu.”

În acest context, graba este interpretată critic.

„Graba este interpretată nu ca o reformă, ci ca un simptom al panicii bugetare.”

Riscuri pentru energie și consumatori

Situația este cu atât mai delicată cu cât plafonarea prețurilor la energie urmează să expire.

Hidroelectrica, principalul producător de energie ieftină din România, a fost o ancoră de stabilitate în criza energetică.

„Având în vedere că plafonarea prețurilor la energie expiră pe 1 iulie 2025, diluarea controlului statului asupra principalului producător național este considerată iresponsabilă.”

Jurnalistul notează că strategia României contrazice tendințele europene.

„Mai mult, tendința europeană este inversă: în timp ce Franța naționalizează EDF și Germania răscumpără acțiuni în sectorul energetic, România alege să fragmenteze controlul asupra propriilor resurse.”

Cine sunt, de fapt, cumpărătorii

În ciuda discursului oficial despre implicarea populației, mecanismul ABB se adresează în principal marilor investitori.

„Destinatarii reali ai unui proces ABB (Accelerated Book Building) sunt fondurile de investiții și „vânătorii de oportunități financiare”, nu cetățenii de rând.”

Un alt punct criticat este modul în care documentul justifică aceste vânzări.

„Documentul utilizează tabloul datoriilor bugetare (…) generate de „găurile negre” precum CFR Marfă, TAROM sau Romaero pentru a justifica… vânzarea pachetelor de la companii ultra-profitabile precum Hidroelectrica, Romgaz sau CEC Bank. Fără nici o logică economică.”

PNRR nu obligă vânzarea rapidă

Justificarea oficială este legată de jaloanele din Planul Național de Redresare și Reziliență.

Însă interpretarea este contestată.

„Parcurs ireversibil înseamnă demararea unor studii de fezabilitate, asumarea unui calendar sau pregătirea unui prospect — nu vânzarea la preț de discount, peste noapte, a celor mai bune active ale țării pentru a acoperi un deficit bugetar imediat.”

Nota ar menționa că alte companii strategice, precum Transelectrica sau Nuclearelectrica, nu ar trebui vândute în acest moment.

Această diferență ridică semne de întrebare.

„Se pune astfel întrebarea logică: de ce Hidroelectrica, cea mai importantă companie din România, nu beneficiază de aceeași prudență strategică?”