Două tinere, absolvente ale facultăţii de marketing şi management, au decis, după multe ezitări, să lucreze la call-center. Pe urmă, s-au remarcat în faţa şefilor şi au ajuns să ocupe posturi de conducere, una în firma unde se angajase la început, iar cealaltă într-o companie-client.

Astfel de exemple sunt, mai degrabă, rare. „Doar 5% dintre proaspeţii absolvenţi de studii superioare acceptă posturi sub nivelul lor educaţional. Această inflexibilitate are două cauze majore: o autoevaluare supradimensionată şi educaţia“, a declarat, pentru Capital, Mihaela Tudorancea, managing partner la compania de resurse umane Tudorancea &Partners. Specialistul în recrutare a detaliat această problemă. Astfel, erau vremuri când „să ai o facultate“ însemna un venit mult peste medie, loc de muncă sigur şi alte facilităţi, precum accesul rapid la locuinţă. Din acest motiv, în familia clasică s-a împământenit ideea ca măcar unul din membrii familiei să ajungă „om cu carte“.

35% dintre absolvenţi găsesc un serviciu specific educaţiei

Nu mulţi reuşesc să obţină un loc de muncă potrivit diplomei. „Anual, doar 30%-35% din tinerii absolvenţi găsesc un post specific educaţiei lor, în primele 12 luni după licenţiere. Procentajul este calculat la totalul absolvenţilor, inclusiv Medicină şi IT, unde gradul de absorbţie se ridică la 80%-85%, sau Politehnică, unde procentajul atinge 40%-45%. Instituţiile de învăţământ superior supradimensionate se situează la niveluri mai mici, unele facultăţi având grad de absorbţie zero“, a explicat Mihaela Tudorancea. Ce se întâmplă de partea cealaltă? Primesc companiile angajaţi pe posturi inferioare pregătirii lor? Aici pot apărea două situaţii: candidatul la job să lucreze tot pe o poziţie ce necesită licenţiere, dar inferioară celei în care deja s-a consacrat la altă firmă, ori să accepte un serviciu care nu necesită studii superioare.

Teama de supracalificare

În primul caz, angajatorii manifestă încă „teama de overqualified“, considerând că un salariat prea experimentat mai mult îi va încurca. „Un fost şef de producţie aplică pentru un post de inginer simplu, iar angajatorul nu îl primeşte. Există percepţia că, atunci când economia îşi va reveni (ceea ce, din punctul meu de vedere, nu se va întâmpla prea curând), omul va pleca şi va lăsa un gol în companie“, a spus Daniela Necefor, director general la compania de resurse umane Total Busi­ness Solutions. „Dar, chiar dacă va pleca peste 6 luni sau peste un an, tot nu va fi un motiv de regret, pentru că în acest timp el a muncit eficient, a pus firma la punct“, a completat Necefor.

Nu orice inginer poate deveni muncitor

Nu e chiar atât de simplu pentru un om cu facultate să lucreze într-un post unde nu se cere diplomă. „În unele domenii e mai uşor, în altele, mai greu. Un inginer nu are simţurile unui muncitor. Ei ştiu, de exemplu, să desfacă turbine, să monteze carcase, operaţiuni pe care nu le poţi învăţa imediat, chiar dacă ai terminat facultatea de maşini termice“, a arătat Daniela Necefor. Ea crede că la acest capitol ar trebui reluată o tradiţie veche, încă din perioada interbelică, şi pusă în aplicare şi de comunişti – aceea a uceniciei. Adică, firmele să încheie contracte cu elevi de la şcolile profesionale sau de la liceele de specialitate, să le asigure masă, cazare, salarizare, iar aceştia să rămână la locul de muncă un anumit număr de ani.

Mai puţine joburi vacante în 2014

„În perioada ianuarie-august 2014, numărul locurilor de muncă vacante declarate de angajatori a fost de 440.636. Dintre acestea, în perioada menţionată 57.878 au fost declarate, în mod repetat, de către angajatori“, se arată într-un document transmis de reprezentanţii Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Spre comparaţie, în aceeaşi perioadă a anului trecut, existau mai multe joburi vacante, 489.158, dar cele declarate în mod repetat de angajatori erau doar 53.690. „Facem precizarea că ieşirile din evidenţele ANOFM se produc fie ca urmare a ocupării acestora de către persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, fie ca urmare a retragerii sau expirării ofertei“, au mai spus oficialii Agenţiei.

Cele mai căutate meserii

„Potrivit statisticilor noastre, primele 10 meserii, în care s-a înregistrat un număr semnificativ de locuri de muncă vacante, în perioada ianuarie-august 2014, au fost: muncitor necalificat în industria confecţiilor – 1.960 locuri de muncă, lucrător comercial – 1.790 locuri de muncă, vânzător – 1.753 locuri de muncă, muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor – 1.685 locuri de muncă, şofer autocamion/maşină de mare tonaj – 1.520 locuri de muncă, manipulant mărfuri – 1.515 locuri de muncă, muncitor necalificat la demolarea clădirilor, căptuşeli zidărie, plăci mozaic, faianţă, gresie, parchet – 1.465 locuri de muncă, confecţioner-asamblor articole din textile – 1.455 locuri de muncă, agent de securitate – 1.145 locuri de muncă, şofer de autoturisme şi camionete – 959 locuri de muncă“, au afirmat reprezentanţii ANOFM.

Orgoliu prost gestionat

"Mulţi absolvenţi nu acceptă un post inferior nivelului lor de educaţie dintr-un orgoliu prost gesionat – să nu râdă vecinii, să nu-i dispreţuiască prietenii, să nu-şi facă de râs familia care a investit cu mândrie în educaţia lor. În societatea actuală, e mai puţin ruşinos să-ţi cauţi ani de zile un job, în timp ce trăieşti din banii părinţilor, decât să munceşti într-un service, magazin, call-center, pe un post inferior aşteptărilor familiei. Da, de multe ori discutăm de aşteptările familiei şi nu de aşteptările tânărului absolvent, pentru că acestea sunt nesedimentate".

Mihaela Tudorancea, specialist în recrutare