El spune că una dintre lecturile pe care le recomandă studenților săi zilele acestea este celebrul discurs rostit în 1962 de președintele John Fitzgerald Kennedy în plină criză a rachetelor. Acesta, cu cuvintele sale, a dezactivat un butoi nuclear cu pulbere. Statele Unite nu au invadat Cuba și și-au retras rachetele din Turcia, în timp ce Moscova a promis că va demonta rachetele Cubei, transmite El Periodico.

„Este un discurs grozav despre războiul nuclear. Asta trebuie să fie filosofia. Când vedem haos, război în spațiul cibernetic, pandemie sau schimbări climatice, dacă nu suntem capabili să reacționăm, atunci va trebui să plângem pentru greșelile făcute”, spune dl Solana.

Care este diagnosticul dumneavoastră cu privire la conflictul dintre Rusia și Ucraina?

Primul lucru de reținut este că Rusia nu se teme doar că vor exista rachete în Ucraina – ceea ce nu se va întâmpla -, ci că aceasta este o parte economică a Europei, pentru că atunci când se negocia acordul de asociere dintre Ucraina și Uniunea Europeană, Rusia i-a cerut președintelui de atunci, Viktor Ianukovici, să nu-l semneze. Asta a deschis cutia Pandorei și protestele pro-europene Maidan din 2014.

De asemenea, nord-estul Ucrainei, unde se află Donbasul, este foarte important pentru economia rusă. Deci principala problemă a fost economia. A devenit o problemă de securitate când Rusia a anexat Crimeea. Factorul energetic operează și în tensiunea cu Rusia, pentru că ne îndreptăm spre energie curată și concomitent avem un conflict care poate îngreuna transportul gazelor.

În acest context, cum ar trebui Uniunea Europeană să ia în considerare relația sa cu Rusia?

Uniunea Europeană și Rusia fac parte din același masiv geografic. Nu trebuie să traversăm Atlanticul. Avem o graniță fizică, care trebuie bine apărată, dar nu există mile de apă care ne despart. Rusia și Uniunea Europeană sunt, între ghilimele, același teritoriu.

Prin urmare, cred că relația trebuie să fie bună. Și a fost. A fost în timpul reunificării Germaniei. Dar destrămarea Uniunii Sovietice la sfârșitul secolului al XX a fost o explozie. Când exista URSS, UE era foarte slabă, în timp ce la mijlocul secolului XXI, UE s-a unit și este compactă. Asta e marea schimbare.

Cum a fost gestionată această schimbare?

Când acordul istoric dintre Rusia și Alianță a fost negociat în 1997 [Solana era secretar general NATO la acea vreme], părea că se vor face progrese, dar s-a comis o greșeală la Summitul NATO din aprilie 2008, căzând în ispita de a vorbi în așa fel încât părea că Ucraina și Georgia urmează să se alăture Alianței Atlantice.

Acel an este, de asemenea, important nu doar pentru că există o mare criză economică, ci și pentru că a avut loc prezentarea în societate a Chinei prin Jocurile Olimpice de la Beijing. Trebuie amintit că deschiderea jocurilor a fost pe 8 august și cu 24 de ore înainte ca Putin să atace Georgia.

Rusia va urma aceeași schemă în Ucraina ca în 2008?

Rusia a reacționat atunci de parcă ar fi fost deja luată decizia ca Ucraina și Georgia să adere la NATO, în ciuda faptului că doar o posibilitate a rămas deschisă, deoarece mulți membri ai Alianței credeau că nu se poate merge mai departe. Cu toate acestea, Rusia a rămas cu ideea că Ucraina ar putea fi în NATO și acum suportăm cumva consecințele.

În ce situație credeți că se va afla conflictul dintre Rusia și Ucraina când va avea loc Summitul NATO la Madrid din luna iunie?

La acea întâlnire, în care NATO are mandatul de a-și revizui conceptul strategic, sper să ajungem cu criza din Ucraina rezolvată moderat. Nu va fi rezolvată complet, dar sunt încrezător că va fi o situație mai relaxată la graniță.

Spania dorește ca Alianța să privească, de asemenea, spre vecinătatea sa sudică. Împărtășiți această abordare?

Regiunea Sahel se află într-o situație foarte delicată din cauza prezenței terorismului, traficului de droguri și forțelor paramilitare. Rusia este prezentă alături de mercenarii Wagner. Cu toate acestea, ar trebui să ne ocupăm de această problemă nu din perspectiva NATO, ci din cea a Uniunii Europene. Nu aș fi în favoarea redefinirii unor obiective foarte îndepărtate pentru NATO.

Ceea ce cere Spania are o anumită raționalitate, dar nu toate țările își doresc acest lucru. NATO ar putea desfășura activități care nu sunt operațiuni militare clasice, de exemplu, întreaga bătălie care se poartă în spațiul cibernetic. Trăim războaie hibride.

Dacă ideea creării unei armate europene merge înainte, ar fi aceasta compatibilă cu apartenența la NATO?

Europa nu va avea o armată care defilează în spatele drapelului UE. Europa este o structură creată pentru pace și, prin urmare, nu va intra în război. Țările vor pleca.

Ceea ce trebuie să aibă ea sunt capacități militare supranaționale de pus în comun, și asta este perfect compatibil cu NATO. Vor fi locuri, precum Africa, unde Europa va dori să aibă un fel de operațiune de menținere a păcii și ea, nu NATO, va fi cea care își va asuma această responsabilitate.

Unde vedeţi cele mai mari tensiuni pentru câștigarea hegemoniei mondiale?

Fără îndoială, cea mai importantă tensiune este între Statele Unite și China, o putere tehnologică care a depășit Statele Unite în ceea ce privește PIB-ul. De opt ori mai mulți ingineri, matematicieni și biologi ies astăzi din universitățile chineze decât din restul lumii. Are o capacitate foarte mare de formare a oamenilor de știință și tehnicienilor și o folosește. Niciodată în istorie nu a existat o țară care să fi crescut economic atât de mult și într-un timp atât de scurt. Va trebui să vedem cum reacţionează China la Rusia.

Deși uneori aşa pare, lumea de astăzi nu este cea care a apărut după al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, este încă ghidată de aceleași norme și instituții…

Ar trebui să facem un efort să ne schimbăm. De exemplu, în Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, China ar trebui să aibă greutatea ei reală, dar Statele Unite vor totuși să-și mențină puterea de veto. Într-o lume globală, cu arme nucleare, cu o criză extraordinară din cauza schimbărilor climatice, cu o pandemie care ne-a paralizat de doi ani, este absurd că tensiunea și neîncrederea sunt norma.

China, Statele Unite, Rusia și Uniunea Europeană ar trebui să se așeze serios pentru a face mai multe progrese în ceea ce privește schimbările climatice. Dacă ar fi clar că există dorința de a coopera pentru a rezolva această problemă globală, am fi capabili să recuperăm încrederea strategică. Încrederea tactică nu poate exista fără prima.

Lumea are probleme enorme de inegalitate, naționale și internaționale, și ne certam pentru ceva care nu ne poate ține pe toți în tensiune. Un conflict care poate fi nuclear este o imensă lipsă de bun simț.