Este o declaraţie exagerată, departe de realitate, o declaraţie pentru armata iraniană. Dacă bateriile Patriot ar deschide calea spre un război mondial, unii ar putea spune că eforturile de ani de zile ale Iranului de a se înarma, de a obţine rachete cu rază lungă de acţiune , precum şi programul său nuclear ar putea foarte bine să declanşeze un "război mondial".
De altfel, Turcia a considerat programul nuclear al Iranului ca fiind un "drept natural" pe care trebuie să-l deţină fiecare stat şi a menţionat acest lucru într-un mod curajos şi pe plan internaţional.
În ultimele luni, declaraţiile de acest gen din partea Teheranului s-au înmulţit. Cercuri politice şi militare au adresat cuvinte grele Turciei, dar şi Occidentului prin intermediul Turciei. Iar după fiecare astfel de declaraţie au venit rectificările de genul "Aceasta nu este poziţia oficială a Iranului."
Problema Patriot nu reprezintă pentru Iran o problemă siriană. Şi pentru Rusia la fel…Teheranul nu a renunţat niciodată să considere că aceste sisteme vor fi folosite împotriva Iranului în crizele regionale ce ar apărea mâine.
Problema siriană a produs o ruptură serioasă între Turcia şi Iran. Opiniile celor două ţări cu privire la regiune şi la viitor sunt acum total diferite, ele se află în tabere opuse. Separarea dintre Turcia şi Iran se evidenţiază ca fiind linia cea mai distinctă a separării Orientului de Occident şi a restructurării acestuia.
Şi din acest motiv, numeroase evoluţii negative, care reprezintă elemente secundare ale confruntării dintre Orient şi Occident se reflectă precum criza dintre Turcia şi Iran. Pentru că ambele ţări nu s-au putut salva din a reprezenta linia frontului alianţelor sau cercurilor în interiorul cărora se află. Din contră, cu fiecare zi ce trece îşi consolidează şi mai mult terenul în acest sens.
De fapt, problema siriană ar trebuie văzută, în afara proiectului de schimbare de conducere/regim, de eliberare, ca fiind o prelungire a confruntării dintre Orient şi Occident. Orice altă justificare în afara acestei realităţi, bineînţeles că majoritatea acestora sunt legitime, sunt detalii parţiale sau elemente secundare.
În data de 6 mai am realizat o analiză asupra noilor frontiere ale Orientului şi Occidentului şi am afirmat că marea majoritate a conflictelor regionale apar ca urmare a acestei separări: regiunea Caucazului, graniţa dintre Turcia şi Iran, Siria-Irak-Mediterana de Est, coridorul ce se întinde din Golful Persic şi până la Oceanul Indian devin frontiera separării Orientului de Occident, o frontieră ce a început să se configureze. Noi îi vom spune "graniţă", iar voi să înţelegeţi că este vorba de "front". Din punctul de vedere al Statelor Unite sau Uniunii Europene, frontiera dintre Turcia şi Iran reprezintă linia frontului.
În perioada războiului rece, strâmtorile erau graniţa dintre Orient şi Occident. În această nouă perioadă, frontiera Europei, a Uniunii Europene s-a extins spre est, de la strâmtori până la graniţa dintre Turcia şi Iran.
Dacă este aşa, înseamnă că partea de vest a acestei frontiere va fi remodelată. Acest lucru se va realiza pentru că sunt urmărite schimbări, transformări profunde în numeroase ţări. Bineînţeles că nu înţelegem, şi nici nu dorim să înţelegem că aceste transformări se produc conform dorinţei unora. Parcă dorinţa de schimbare din interiorul regiunii şi convulsiile care au condus la fractura dintre Orient şi Occident se hrănesc una pe cealaltă.
Suntem obligaţi să ne întoarcem faţa şi către Orient, care se dezvoltă rapid din punct de vedere politic, economic şi tehnologic. Poate că după secole acest lucru va reprezenta o premieră, dar lumea viitorului se va crea aici.
Nu numai schimbările de la graniţa dintre Orient şi Occident sunt urmarea confruntărilor sau a schimbărilor. La nivel regional se înregistrează fracturi şi în ordinea interioară a zonei. Linia arabo-persană s-a retras de la graniţa dintre Iran şi Siria, la graniţa dintre Irak şi Siria. Războiul dintre Iran şi Irak care a durat 8 ani, era un război arabo-persan. În special după ocuparea lui de către SUA, Irakul a intrat în sfera de influenţă a Iranului.
Bineînţeles, confruntarea puterilor ce are loc pe fondul crizei din Siria are numeroase dimensiuni, dar în principiu este produsul unei rupturi pentru regiune. Este atât un război arabo-persan, cât şi o luptă între Orient şi Occident. După ce Irakul a intrat în sfera de influenţă a Iranului, acum lupta se dă pentru scoaterea Siriei din sfera de influenţă a Iranului.
Şi probabil că Siria va fi scoasă de sub influenţa Iranului. Există o serioasă determinare în această privinţă.
Ruptura pentru regiune s-a produs din cauza identităţii. Identitatea sectelor este dominantă. Puterile conduc masele prin aceste identităţi. Însă conflictul identităţii se va transforma după o anumită perioadă, din confruntări asupra resurselor în confruntări pentru rolul de lider regional.
Afirmaţiile de genul "Va izbucni un război mondial" ale şefului Marelui Stat Major al Iranului sau ale altor oficiali cu privire la bateriile de rachete Patriot nu au niciun înţeles. Şi aşa se desfăşoară un război mondial profund, fără frontiere şi sub acoperire. Putem enumera zeci de indicii, precum bateriile Patriot, ale acestui război.
Cred că nu mai trebuie să spun că sub o parte dintre aceste indicii se află semnătura Iranului.
SURSA: RADOR