Dotarile ivechite, insuficienta resurselor financiare pentru investitii, reducerea drastica a cererii interne, liberalizarea importurilor si dezagregarea pietei CAER sunt principalele cauze care au condus la o permanenta diminuare a capacitatilor de productie din industria sticlei.
Acest sector cuprinde i prezent 140 de societati comerciale, 34 provenite din fostele itreprinderi de stat si 106 create dupa 1990 de catre itreprinzatorii privati. Majoritatea acestora din urma activeaza i domeniul sticlariei de uz gospodaresc si decorative, precum si i cel al prelucrarii geamurilor, singurele segmente ale acestei ramuri industriale care s-au mentinut la un anumit nivel de competitivitate.
Cele patru fabrici de geamuri aflate i functiune – Geromed Medias, Gecsat Tirnaveni, Gerom Buzau si Ges Scaieni – produc impreuna de trei ori mai putin fata de 1989. Motivele principale tin de izestratrea tehnica a acestora, masinile si utilajele de prelucrare a pastei de sticla datind din anii ’60-’70. Cererea de geamuri tip furco (cel mai vechi procedeu de tras geamuri) a scazut permanent, piata axindu-se pe cele care necesita o tehnologie moderna, de tip float (fasonate pe baia de metal topit). La Ges SA Scaieni se afla i derulare o investitie pentru geam float, isa din cauza fondurilor insuficiente, nu s-a pus ica i functiune.
Cererea este mica si pentru ca, dupa 1989, s-au construit putine locuinte. Doar i mediul rural se mai solicita geamul clasic, majoritatea firmelor si vilelor construite dupa 1990 utilizind termopanul care, desi mai scump, asigura o izolare termica si fonica perfecta.
Fabricile de ambalaje s-au facut tandari
Un declin dramatic s-a iregistrat si la sticlaria de ambalaj, i 1999 ajungindu-se la 19,1% din productia anului 1989. in prezent mai functioneaza doar doua fabrici de ambalaje din sticla, celelalte fiind i prag de lichidare. De-a lungul anilor, produsele rominesti de acest gen s-au dovedit necompetitive, atit pe piata interna, cit si pe cea externa.
Din motive ecologice, pe plan mondial se constata o revenire la ambalajele din sticla, dupa cum precizeaza Aurica Sereny, director i departamentul de resort din cadrul Ministerului Industriei si Comertului. La noi isa, calitatea creeaza i continuare probleme, i sensul ca buteliile sunt mult mai grele decit cele fabricate i alte tari, consumul de materie prima este mare, iar transportul costisitor. Cu toate acestea, fiind mai ieftine decit cele din plastic si, i plus, recuperabile, o mare parte a populatiei le prefera, ceea ce denota saracie si nici pe departe preocupari ecologice.
Din cauza consumului intern foarte redus, dar si a presiunii concurentei externe aparute pe piata autohtona, peste 90% din volumul productiei de sticlarie de uz gospodaresc si decorativa se exporta. in urma cu zece ani, existau 19 fabrici de sticlarie suflata la teava, prelucrata manual, ceea ce iseamna ca fiecare produs era unicat, lucru care a fost si este i continuare foarte apreciat i strainatate. Motiv pentru care unitatile de acest tip s-au imultit. Faptul ca pe produsele rominesti apar cu totul alte etichete, nefiind mentionate nici tara de origine, nici numele firmelor producatoare, pare sa nu supere pe nimeni, deocamdata, cita vreme atit fabricantul, cit si importatorul au de cistigat. Explicatia celor care se ocupa cu astfel de afaceri este ca, i caz contrar, cota produsului ar scadea pe pietele externe din cauze absolut subiective, care n-au nici o legatura cu calitatea.
Totusi, un semnal de alarma este tras de Asociatia Producatorilor de Sticlarie din Rominia, asociatie ifiintata abia la iceputul acestui an. Spicuim din buletinul informativ al acesteia citeva comentarii privind tirgul international „Ambiente 2000”, desfasurat i februarie a.c. la Frankfurt: „Produsele rominesti din sticla si ceramica fina erau expuse i peste 150 standuri ale firmelor straine de comercializare, dar si ale unor producatori de faima internationala, cum sunt Zwiwsel din Germania si Bohemia Crystal din Cehia. De mentionat ca pe nici un produs nu era isemnat „Made i Rominia”. insemnul nu este tolerat de intermediarii germani, pentru a nu le „tulbura” piata si pentru ca nu cumva clientii sa-i ocoleasca, cumparind direct de la firmele rominesti.”
Conform aceleiasi surse, i comparatie cu performantele obtinute de industria de profil din tarile UE, i Rominia, productivitatea muncii este de cinci-sapte ori mai mica, i timp ce consumurile specifice energetice sunt de aproape doua ori mai mari. De asemenea, indicii de valorificare a produselor la export sunt cu 30-50% mai redusi, iar consumul intern de sticlarie pe cap de locuitor, de 10-12 ori mai mic.
Cu toate piedicile enumerate, factorii de decizie considera ca exista toate conditiile ca i urmatorul deceniu, acest sector industrial modest sa se transforme itr-unul competitiv, dinamic si eficient. Acest lucru este posibil cu un efort investitional de peste 100 milioane USD, din care numai 20% vor fi din surse proprii, restul bazindu-se pe atragerea de capital privat autohton si strain. Ramine de vazut cine va fi dispus sa participe la stringerea cioburilor.