Banca centrală nu oferă lichiditate în piaţa interbancară şi, implicit, economiei reale, decât cu sonde foarte mici, de frica unei deprecieri a cursului de schimb pe care să nu o poată controla. Dar, în acelaşi timp, mai ales în perioada de criză, sistemul financiar bancar nu poate să crediteze pe termen lung în lei când finanţarea e pe termen scurt. Din păcate, intervenţiile în piaţa valutară au pentru economie, pe termen lung, efecte negative mult mai dure şi cu influenţă în psihicul actorilor din piaţă. Intervenţiile în piaţa valutară au acelaşi efect pe care îl au toate intervenţiile statului într-o piaţă: distorsionează informaţia. Pentru a justifica intervenţia în piaţa valutară, se argumentează că volatilitatea în această piaţă pune în pericol atingerea obiectivului principal: stabilitatea preţurilor.
Ce înseamnă asta? Există o frică în cadrul BNR că o depreciere ar duce la creşterea inflaţiei. E posibil, dar foarte puţin probabil, pentru că banca centrală nu ţinteşte inflaţia pe termen scurt. Ţinta de inflaţie e pe termen mediu. De aceea, banca centrală nu reacționează la volatilitatea preţurilor la energie sau la alimente decât dacă există un efect pe termen lung asupra inflaţiei. De fiecare dată când a fost ratată ţinta de inflaţie, BNR a justificat politica monetară mai relaxată prin faptul că efectul creşterii preţului la energie, petrol sau alimente este temporar (altfel spus, nu există second round efect). De ce nu intervine BNR şi în aceste pieţe? Sau de ce nu răspunde BNR imediat la un şoc negativ venit din creşterea preţului petrolului sau al alimentelor? Pentru că BNR face diferenţa, în aceste cazuri, între termen lung şi termen scurt. Acelaşi mod de lucru l-am vazut şi atunci când banca centrală nu a reacţionat la creşterea inflaţiei aproape de 10% după ce a fost mărit TVA de la 19% la 24%.
Argumentul, logic de altfel: efectul nu e permanent pentru preţuri, iar după o creştere iniţială preţurile vor scădea. De fapt, ce spune BNR când nu intervine în aceste cazuri este că aceste şocuri sunt temporare şi nu influenţează inflaţia pe termen lung, iar astfel nu are niciun motiv să înăsprească politica monetară pentru a aduce inflaţia la ţintă.

Dar când vine vorba de piaţa valutară, BNR îşi schimbă optica şi intervine. Nu aşteaptă să vadă dacă efectele volatilităţii cursului de schimb pentru preţuri sunt permanente sau temporare, ci intervine şi distorsionează grosolan informaţia pe care o oferă piaţa valutară celor care acţionează aici. Cel mai nociv efect pentru economie al  acestor intervenţii e inducerea percepţiei pentru români că nu există un risc valutar. Sau, şi mai rău, că de fiecare dată când se întâmplă ceva pe piaţa valutară BNR vine şi ne salvează.
De aceea, de fiecare dată când cursul se depreciază câteva zile la rând, avem parte de strigăte disperate la televizor pentru intervenţia BNR, care ar trebui să salveze economia. Este reacţia normală a unor oameni cărora li s-a promis, explicit şi implicit, că o să fie salvaţi de volatilitatea cursului de schimb, prezentată de BNR ca o anomalie a pieţei ce trebuie corectată prin intervenţii ale statului. Atunci când apărăm pieţele de intervenţia statului, ar trebui să le apărăm pe toate, altfel mesajul nostru îşi pierde din credibilitate.