Economistul Lucian Arghire privește lucrurile și din perspectivă puternic socială: ”În general, în cazul unei crize, mintea oricărui om intră într-un stadiul de supraviețuire. Aici avem nevoie de implicare și aplicare imediată. Ca să scăpăm pe termen scurt de situația care ne apasă. (…) Noi, în perioada de criză, nu putem gestiona mai mult de o variabilă. Din acest punct de vedere, programul guvernamental este unul generos, foarte ambițios. Îl văd posibil realizabil dacă împărțim aceste cifre în acțiuni. Evident, munca ar putea să înceapă chiar acum, și este clar că avem nevoie și de ținte pe termen lung, dar avem nevoie să înțelegem și cum se pot implementa aceste lucruri. Aceasta este importamnt pentru că așa putem ieși din mirajul acesta de teamă, de neîncredere”.
”Măsura de șomaj tehnic și aceea de subvenționare a unei părți din salariu a fost de bun augur, dar insuficientă, după părerea mea, pentru că nivelul cheltuielilor curente nu se rezumă doar la finanțarea resursei umane, ci și la celelalte costuri directe și indirecte pe care o companie le are. Cred că, în punctul acesta, aveam nevoie, companiile aveau nevoie, concret, de ajutor specific”, mai spune Lucian Arghire.
”Există trei jucători. Odată este statul care creează cadrul în care putem apela la o investiție, instituția finanțatoare, care are propriile sale reguli, și beneficiarul, cel care trebuie să integreze investiția și, ulteruior, să recupereze banii prin profit operațional. Ei bine, toți cei trei jucători au rămas în urmă. Inclusiv beneficiarii (…). Aici ar putea să intre un al patrulea jucător, jucător care noi nu îl avem în România, și anume companiile de consultanță care să ajute efectiv beneficiarii să integreze investițiile. Pot să împing banii care sunt la porțile țării noastre, dar ei nu sunt absorbiți fizic”, punctează economistul Lucian Arghire.
Dezbaterea poate fi urmărită, integral, aici:
