Industria din perioada zisă a național-comunismului și nivelul tehnologic jalnic
Nicolae Ceauşescu a fost un adevărat patriot român şi nu se poate compara cu hoţii de astăzi din politică. Poveştile sunt repetate până când au început să le creadă şi elevii de liceu, cei ce n-au apucat acele vremuri presupus glorioase.
Miturile despre trecutul de aur au fost din cele mai vechi timpuri şi este o metodă simplă pentru a scăpa de prezentul cenuşiu sau de viitorul negru. Aşa au apărut zodiacul, ghicitul şi religiile. Era absolut normal să fie la fel şi-n cazul poporului român, cel ce nu putea să scape de legile universale ale psihologiei. Dacă un om a lucrat într-o fabrică imensă sau astăzi vede ruinele combinatelor comuniste, este absolut normal să ajungă la concluzia că era bine odinioară. Cum nici nu prea se analizează critic informaţiile şi Istoria nu este o ştiinţă plăcută decât în forme de popularizare, tezele false se rostogolesc precum o avalanşă şi strivesc orice urmă de raţiune.
Realitatea era însă una crudă şi Nicolae Ceauşescu n-a vrut să spună în public adevărul
Uzinele măreţe aveau o tehnologie complet depăşită pentru că nu se colabora în mod serios cu Occidentul dezvoltat. Erau importate unele utilaje, dar acestea nu reprezentau un vârf tehnologic pentru că firmele aveau interdicţii de la autorităţi să nu permită trecerea dincolo de gardurile de sârmă ghimpată a unor instalaţii cu posibile aplicaţii militare. Marea Britanie livrase nişte motoare de avion şi au apărut temutele MiG-15, rudimentare şi periculoase prin manevrabilitate şi puterea de foc. Multe dispozitive erau cumpărate parţial pentru economii sau nu era completat întreg lanţul tehnologic. Nici forţa de muncă nu era înalt calificată, industrializarea forţată fiind făcută prea repede pentru a se reuşi o şlefuire a personalului.
Istoricul Petre Opriş a depus o serioasă muncă de cercetare în arhivele secrete până la căderea regimului comunist şi a început să scoată la lumină adevăratele minuni ale epocii ce poartă numele eronat de naţional – comunism. Fiind militar de formaţie, a fost interesat în mod deosebit de industria de armament, cea care trebuia să livreze tehnică de luptă propriilor trupe şi să asigure valută forte prin exporturi consistente către statele aliate. Armamentul reprezintă un vârf al economiei şi cele mai bune materii strategice sunt tocate pentru obţinerea celor mai performante instrumente ale morţii.
O stenogramă din anul 1973 a fost găsită de către istoricul Petre Opriş şi prezintă o informaţie mai mult decât şocantă chiar pentru Nicolae Ceauşescu. I s-a raportat că industria produce căşti pentru trupă, dar rebuturile au ajuns până la 86%. Era ceva incredibil pentru o ţară cu pretenţii în domeniul metalurgiei. Liderul comunist a vrut să ştie care este cauza şi a aflat că metalul livrat de la oţelării era de slabă calitate şi nu rezista la prelucrare. Nici nu putea să reziste la perforare.
Nicolae Ceauşescu a continuat să ceară mult armament şi nu se mulţumea cu cel simplu pentru infanterie. A ordonat trecerea la producerea inclusiv a avioanelor şi subalternii s-au executat. Dacă s-a mers pe aceeaşi calitate precum la căştile militare, tehnica păstrată şi astăzi în depozite poate fi catalogată drept fier vechi.
