Guvernul nostru, stapanul nostru

Rezultatele acestui sondaj arata cate ceva despre felul in care cetatenii vad aceasta interminabila reforma. Atitudinea destul de sceptica in ceea ce priveste beneficiile privatizarii si ale initiativei private nu reflecta atat convingerile intime ale celor care au raspuns, cat confuzia creata si intretinuta in legatura cu cele doua notiuni. Guvernelor care s-au succedat la conducerea Romaniei nu le-a fost niciodata prea clar daca vor sa privatizeze sau sa-si pastreze controlul asupra economiei.

Rezultatele acestui sondaj arata cate ceva despre felul in care cetatenii vad aceasta interminabila reforma. Atitudinea destul de sceptica in ceea ce priveste beneficiile privatizarii si ale initiativei private nu reflecta atat convingerile intime ale celor care au raspuns, cat confuzia creata si intretinuta in legatura cu cele doua notiuni. Guvernelor care s-au succedat la conducerea Romaniei nu le-a fost niciodata prea clar daca vor sa privatizeze sau sa-si pastreze controlul asupra economiei. Atunci cand au ales prima varianta au facut-o cu parteneri atat de nepotriviti, incat privatizarea a fost un fiasco desavarsit. Oamenii si-au pierdut locurile de munca, zone intregi s-au prabusit, somajul a crescut ametitor, dar nu pentru ca privatizarea in sine aduce saracie, ci pentru ca a fost ratata in mod lamentabil. Atunci cand lucrurile au scapat de sub control, Guvernul a intervenit: unii ar considera interventiile respective salvatoare, altii ar putea spune ca nu au fost decat un mod de a mitui salariatii. Daca multe privatizari s-au terminat cu scandal, este de inteles de ce 40% dintre romani cred ca Guvernul ar trebui sa fie nu arbitru, asa cum ar fi firesc, ci cel mai important jucator din economie. De aici dubiile privind beneficiile privatizarii si convingerea ca statul este primul si ultimul responsabil pentru bunastarea fiecarui roman in parte.

Este usor de anticipat parerea privind initiativa privata. Doar o treime dintre cetatenii acestei tari cred ca economia se bazeaza pe spiritul antreprenorial. Greu sa te astepti la altfel de raspunsuri atata timp cat nici pentru initiativa privata nu exista o definitie unanim acceptata in Romania. Data viitoare cand veti vrea sa aflati cum stau lucrurile din acest punct de vedere, intrebati in ce masura se pot face afaceri cinstite in Romania. Probabil ca majoritatea va raspunde ca nu poti razbi fara „cunostinte, relatii sau spaga”. Astfel, economia privata si autoritatile statului traiesc intr-o simbioza perfecta in mintea cetatenilor. Afacerile parlamentarilor, ale diversilor membri ai guvernului sau nenumaratele cazuri de mita si trafic de influenta ramase in coada de peste au avut rolul de a crea o teribila confuzie intre stat si privat. Notiunea de afacere s-a deteriorat in asa masura incat este, de multe ori, similara cu o operatiune necurata, iar omul de afaceri este, prin definitie, un profitor care trebuie haituit cu taxe, controale, santaj sau faliment. Aceasta este imaginea care s-a nascut dupa acesti treisprezece ani de reforma care a amestecat protectia sociala cu populismul, si coruptia cu initiativa privata.

Raspunsurile la intrebarile puse de CURS nu ar trebui sa surprinda pe nimeni. Romanii au fost chinuiti inutil ani in sir cu tot felul de experimente de dreapta sau de stanga care au avut darul de a altera unele dintre cele mai importante notiuni ale unei economii de piata: dreptul fiecaruia de a avea o sansa, initiativa privata, competitia. Este momentul ca lucrurile sa capete o definitie clara, sau Romania va avea o economie de piata impotriva vointei cetatenilor sai.