Guvernul ne-a luat prizonieri şi n-avem nici drumuri să fugim

Tesla Motors intenţionează să deschidă o „megafabrică” în Europa, pentru a produce vehicule electrice şi baterii pentru acestea, transmite Automotive News Europe.

Siderantă seninătatea guvernanţilor care au retezat dintr-o mişcare şansele de dezvoltare ale României – anularea investiţiilor din fonduri europene, ştergerea autostrăzilor de pe harta virtuală a ţării, gonflarea pomenilor electorale cu miliarde de lei. Sunt aceiaşi care imaginează autostrăzi în lung şi-n lat, un milion de locuri de muncă, creştere economică la pas şi o bunăstare generală. Promisiuni aiuritoare, pe care o minte lucidă ar trebui să le considere de-a dreptul insultătoare, dar şi măsuri vitale pentru economie sunt acum abandonate lejer, expediate în câteva fraze bombastice, fără nicio explicaţie rezonabilă economic.

Prim ministrul a vorbit rapid de rectificarea bugetului, a citit pe nerăsuflate ministerele pricopsite şi a aruncat, apoi, o explicaţie stupefiantă despre fondurile europene: e mare încurcătură cu procedurile, sunt lucrări întârziate sau neexecutate.

Pe scurt nu e treaba guvernului, alţii pun beţe în roate. În fapt, a tăiat aproape un miliard de euro de la finanţarea proiectelor cu fonduri UE pentru că el, guvernul, nu a fost în stare să gestioneze investiţiile. Sau pentru că nu a vrut?!  În ziua următoare rectificării, guvernul se autoconfirmă: publică Masterplanul de transport care rade toate autostrăzile pe care le-ar finanţa fondurile europene.

Între timp, primarii au fost conectaţi la robinetul cu bani al bugetului, din care vor curge peste 2,2 miliarde lei în campania electorală. România este prizo­niera subdezvoltării. Fără investiţii productive, se va zbate pentru o supravieţuire mizeră. Guvernul dă pensii şi salarii de subzistenţă, se împrumută de pe o zi pe alta ca să le plătească, taxează agresiv aceleaşi companii bune platnice şi iroseşte banii pe pomeni şi pe îndestularea clientelei din contracte cu statul.

Dar cui îi pasă? Deşi e campanie, publicul e tot mai puţin exigent cu politicienii, se mulţumeşte cu mici şpăguţe electorale şi nu are habar de politica economică. A ajuns şi el prizonierul politicienilor. S-a alienat: atâtea minciuni şi atâta incompetenţă i-au paralizat simţul critic şi voinţa.  Nu mai are nicio aşteptare! Din păcate, turnura pe care a luat-o economia este nefastă, iar trezirea va fi curând şi foarte dureroasă.

Diana Zaharia,
redactor