Guvernul du-te, vino!

S-a terminat și războiul politic Dragnea – Grindeanu, cu victoria previzibilă a primului. Ceea ce era mai puțin previzibil este câte sacrificii și desfășurări de forțe au fost necesare pentru producerea acestui eveniment. Nimeni nu se aștepta ca „împăratul” să fie atât de gol!

Dacă supremația în partid este o problemă internă a PSD, nu la fel se poate spune, însă, despre guvern. Care – este de acord absolut toată lumea – aparține României și ne privește pe noi toți. Așa că recenta joacă de-a demisiile depuse și mai apoi retrase este de natură a deplasa toate aceste mutări politice în zona ridicolului. Ce încrederere, ce grad de predictibilitate mai are vreo declarație, vreun proiect, vreo lege din oricare zonă a societății dacă responsabilul principal, ministrul de resort, se joacă de-a leapșa pe ouate cu funcția sa? Și, mai ales, ce credit putem să mai oferim celebrului „program de guvernare”, când sigurul care pretinde că-l cunoaște din scoarță în scoarță, la virgulă, răstoarnă toate piesele de pe tabla de șah atunci când se vede în pericol să piardă?

Dacă ar fi cinstit cu sine și cu noi, Liviu Dragnea ar trebui să-și asume înfrângerea la partida precedentă și să înceapă una nouă. Treaba asta cu așezatul pieselor înapoi pe tablă și reluarea partidei din poziția din care a început să nu-i mai convină teleormăneanului ce vede în „câmpul tactic” nu poate să funcționeze. Chiar și așa subțire cum era, aparența de onorabilitate era importantă pentru continuarea guvernării. O minimă încredere din partea populației este necesară pentru orice reprezentant al puterii. Dar atunci când ți se ridică din greșeală fusta și ți se văd pe sub furou o pereche de picioare păroase și nedepilate, este chiar stupid să încerci să mai faci pe fotomodelul.

Una dintre cele mai importante cerințe ale mediului de afaceri este predictibilitatea. Posibilitatea de a te baza pe o direcție cât de cât clară a unei piețe, fără pericolul unor schimbări radicale și neașteptate. Ori, de când a început guvernarea PSD, predictibilitatea este ultimul lucru de care s-a avut grijă. Salariile cresc, dar nu mai cresc, TVA-ul scade, dar nu mai scade, medicii și profesorii vor fi reevaluați financiar, dar nu chiar acum… Impresia de bâjbâială pe întuneric s-a simțit din ce în ce mai mult, pe măsură ce eșecurile se acumulau. Colectare slabă, fonduri europene ioc, investiții mari deloc. În schimb, s-a văzut preocuparea ca toți reprezentanții locali ai Puterii să-și primească tainul, departe de riscul de a fi luați la întrebări de către DNA sau responsabilizați cumva. Dacă după tot circul din parlament ne vom trezi cu exact aceiași miniștri în funcții, să nu vă mire dacă veți constata mai târziu că celebrul „program de guvernare” este doar o maculatură sub care să poată fi ascunse legile cu dedicație până ce sunt publicate în Monitorul Oficial.