O alta afacere care se pare ca functioneaza in aceeasi autogara este cea cu cartele telefonice. Numai ca in bransa celor care se ocupa cu asa ceva nu poate intra orice cersetor, ci numai cei care au ceva capital la dispozitie. Baietii au observat faptul ca romanilor care ajung in Romania de peste mari si tari le cam „arde buza” sa dea un telefon de indata ce pasesc pe pamantul patriei. Firi practice, cersetorii cu ceva spirit investitional isi plaseaza economiile in cartele telefonice de 50.000 lei bucata, pe care le ofera spre vanzare contra sumei de trei euro. Asta da profit!

Sfaturi utile vizitatorilor Muzeului Militar
O vizita la Muzeul Militar Central din Bucuresti este o excelenta metoda pentru a va testa taria nervilor. Sunt numeroase probe la care veti fi supusi. De exemplu, daca insotiti un scolar nu trebuie sa va asteptati ca veti cumpara pentru acesta bilet de intrare la pret redus, pentru ca „nu mai sunt, s-au terminat”. Chiar daca afirmatia casierei va nedumereste, tinand cont ca este duminica dupa amiaza si sunteti singurii vizitatori, este mai sanatos sa nu cereti explicatii, ci sa va mangaiati cu gandul ca faceti un bine culturii. Pe intreaga durata a vizitei trebuie sa acordati atentie vitezei de deplasare. Trebuie sa stiti ca pretul pe care l-ati platit la intrare nu va indreptateste sa zaboviti in nici una dintre sali. Daca abuzati de rabdarea supraveghetorilor puteti auzi remarce de genul: „Astia se misca foarte incet”, ceea ce inseamna ca este cazul sa va simtiti si sa pasiti mai vioi. In fine, un ultim sfat: nu va alegeti traseul la intamplare. Inainte de a va stabili ordinea de vizitare a salilor, informati-va daca nu cumva unii dintre supraveghetori vor sa plece inainte de incheierea programului, altfel veti fi nevoiti sa renuntati la anumite sali.

Banci
pentru masochisti
Plimbandu-te pe Kiseleff sau pe bulevardul Aviatorilor ti-e imposibil sa nu observi bancile de metal instalate de ADP sector 1, banci care din pacate in doar putine cazuri pot fi utilizate. Si nu din motivul ca ar fi fost distruse de vandali, ci din simplul fapt ca nu sunt practice. Apa din topirea zapezilor sau din precipitatii balteste pe aceste banci lungi mult timp dupa ce respectivele fenomene meteo s-au consumat. Nici dupa ce apa s-a evaporat, ele nu pot fi folosite, deoarece ramane pe suprafata lor un strat gros de praf (se poate citi si noroi). Unele deja au ruginit, asa ca nici prin gand nu ar mai trebui sa-ti treaca sa te asezi pe ele, daca nu vrei sa ramai cu hainele patate. In sfarsit, daca totusi gasesti vreo banca ce este curata (e aproape imposibil!) nu vei putea sa stai pe ea mult timp, din doua motive: sunt incomode si foarte reci (nici macar aurolacii nu le folosesc pentru un pui de somn).
In aceste conditii ne intrebam ce „inteligente” decizii manageriale la nivelul ADP sector 1 au stat la baza inlocuirii traditionalelor banci de lemn cu acest tip de banci care, practic, sunt inutilizabile. In nici un caz criteriul de inlocuire a bancilor nu a fost confortul cetateanului. Sau poate conducerea ADP sector 1 detine vreun studiu de piata care a ajuns la concluzia ca majoritatea bucurestenilor sunt masochisti.

La ASE, banii studentilor isi pierd urma
Nu mica le-a fost mirarea catorva studenti de la Facultatea de Economie Generala cand au aflat de la secretariat ca s-au pierdut 20 de chitante. Acestea aratau fara nici o indoiala faptul ca studentii isi achitasera taxa pe un semestru. Pierderea chitantelor este cu atat mai ciudata cu cat, se stie, in mod normal la casierie trebue sa ramana „cotorul” chitantei – care nu este de gasit. Si uite asa, studentii sunt purtati de la Ana la Caiafa, adica de la casierie la secretariat. Ceea ce nu face decat sa puna studentii intr-o postura delicata, iar conducerea facultatii, intr-una de-a dreptul jenanta.

Grea e viata de operator de sondaje!
O zi obisnuita in statia de metrou Unirea. O domnisoara cu un ecuson prins in piept, pe care scrie numele unei importante companii de sondaje de opinie, se apropie de o duduie care asteapta sosirea garniturii. „Buna ziua, sunt de la institutul…, se prezinta politicos operatoarea. Facem un sondaj de opinie, sunteti amabila sa ne raspundeti la cateva intrebari?” „Nu!, raspunde brutal duduia.” „Multumesc mult pentru amabilitate, o zi buna!”, incheie abordarea domnisoara si se indeparteaza. „Ahaaa, dupa ce ca m-ai acostat esti si obraznica!, se ratoieste duduia in gura mare. Nu sunt obligata sa-ti raspund! Mai si comentezi, impertinento!…” Si pana la sosirea metroului, duduia a bombanit nervoasa pe seama rugamintii operatoarei, de parca i-ar fi prins mana in buzunar. Orice s-ar spune, romanii inca n-au invatat sa comunice normal, fara angoase si resentimente.