Disperarea fiind mare, sigur se vor găsi unii care vor cădea în plasă…Haideţi însă să înţelegem faptele şi ce a zis CEJ:

Faptele:
– un domn maghiar a luat de la OTP un credit in HUF (forinti), denominat in SFR (franci elvetieni) la cursul de cumparare. Atentie: omul nu a primit de la banca franci, ci forinti!
– dobanda aplicata de banca era dobanda uzuala pentru franci, semnificativ mai mica decat cea pentru forinti, la acea data;
– omul s-a inteles cu banca ca suma sa fie transformata in franci la un anumit curs (curs de cumparare, mai mic decat cel de vanzare), iar ratele sa fie platite tot in forinti, dar in functie de cursul de vanzare de la data respectiva;
– domnul s-a gandit ca nu e corect sa i se calculeze ratele la cursul de vanzare (mai mare), ci la cel la care i se convertise initial suma luata in forinti in franci, pentru ca banca nu a facut efectiv nici un serviciu de cumparare sau vanzare de franci, toate platile fiind in forinti. Cum banca nu a fost de acord cu clientul, au ajuns in instanta.
Observatii:
– Cazul nu este identic cu imensa majoritate a celor romanesti: la noi platile nu au fost in lei, ci in franci, euro sau dolari iar ratele se ramburseaza in aceeasi moneda;
– Nicaieri in intrebarile formulate CEJ sau in raspunsurile formulate de CEJ nu se pune problema folosirii cursului de la data caordarii creditului, toate referirile sunt la “curs de cumparare” sau “curs de vanzare”.

Concluzie:
Intr-un mod nu foarte clar, CEJ spune ca ar putea fi considerata abuziva folosirea cursului de vanzare in locul celui de cumparare.

Sa luam un exemplu practic: sa presupunem ca, la data luarii creditului, cursul pentru franci era 2.1 la cumparare si 2.2 la vanzare. Astazi este 3.6 la cumparare, 3.7 la vanzare.

Ce zice CEJ? Zice ca daca la acordarea creditului banca a folosit cursul de 2.1 pentru conversie, azi trebuie sa foloseasca 3.6 si nu 3.7. Nicidecum nu spune ca ar trebui sa foloseasca 2.1!!!
Nici nu ar fi putut sa fie altfel…

Toata discutia asta nu are decat un singur scop: manipulare in scopul obtinerii de onorarii reale pentru iluzii.

Pentru cine vrea sa citeasca si sa analizeze singur, aici textul deciziei si al directivei:

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:62013CJ0026&qid=1399361608359&from=EN

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:31993L0013&qid=1399448715399&from=EN

Cateva precizari, pentru transparenta:
(i) Ca avocat, am refuzat sa luam cazuri in aceste spete. Nu reprezentam nici banci, nici debitori.
(ii) Ca cetatean, am tot insistat asupra nevoii de educatie financiara. Un minim de educatie ar fi permis multora sa inteleaga mai bine ce inseamna riscuri valutare sau ce costuri ascunse ascund contractele pe care le-au semnat.
(iii) Ca cetatean si avocat de business consider ca trebuie intarite drepturile creditorilor si nu pe cele ale debitorilor. Daca cumperi ceva trebuie sa platesti. Daca te imprumuti, trebuie sa rambursezi creditul si sa iti platesti dobanda. La timp! Altfel, economia se bocheza.
(iv) In plus, nivelul increderii in a face afaceri intr-o tara tine si de usurinta cu care poti sa iti valorifici drepturile, inclusiv asupra debitorilor rau platnici. Nivelul increderii este direct proportional cu cresterea economica. Am un interes direct, atat ca cetatean cat si ca avocat de business ca nivelul increderii sa creasca, nu sa scada.