Europa energiei: țările care exportă și cele care importă electricitate. Franța și Suedia, lideri la exporturi, Italia și Germania – mari importatori
Energia a devenit unul dintre cele mai strategice bunuri ale lumii moderne, esențială pentru economie, industrie și confortul cotidian. După invazia Rusiei în Ucraina, securitatea energetică a Europei a urcat pe lista priorităților politice.
Euronews.com a analizat comerțul european cu energie electrică, dezvăluind balanțele energetice ale statelor membre și schimburile dintre ele, într-un context în care Uniunea Europeană își propune să creeze o rețea tot mai integrată.
Comisia Europeană a transmis că o acțiune coordonată la nivel continental, nu fragmentată, ar putea întări securitatea aprovizionării cu energie și ar facilita integrarea surselor regenerabile în piețele europene.
Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), volumul importurilor și exporturilor de electricitate între țările membre OCDE din Europa a crescut semnificativ în ultimii 20 de ani.
O singură țară a raportat importuri zero de electricitate
Datele Eurostat arată că, în 2024, dintr-un total de 35 de state europene, 13 au fost exportatoare nete de energie electrică, iar 21 – importatoare nete. Singura excepție a fost Cipru, care nu a raportat niciun import de electricitate.
Pentru a înțelege dependența energetică, specialiștii raportează importurile nete la consumul total de electricitate. Un procent pozitiv indică o dependență de importuri, în timp ce unul negativ semnalează o poziție de exportator net.
Media pentru Uniunea Europeană a fost de -0,5%, ceea ce înseamnă că, per ansamblu, blocul comunitar a exportat mai multă energie decât a importat.
Suedia domină topul exportatorilor, cu un procent de -27%, urmată de Franța (-22%), Slovenia (-19%), Norvegia (-14%), Slovacia (-13%), Cehia (-12%) și Austria (-10%). Dintre marile economii, Franța și Spania (cu -4%) sunt exportatoare, în timp ce Germania (6%) și Italia (18%) rămân dependente de energia importată.
Profesorul Jacques Percebois, de la Universitatea din Montpellier, a explicat că țările exportatoare sunt, în general, cele care dispun de resurse hidroenergetice ample, precum Suedia și Norvegia, sau de capacități nucleare dezvoltate, cum este cazul Franței. În schimb, statele importatoare sunt adesea dependente de surse regenerabile intermitente, precum energia solară sau eoliană, fiind obligate să cumpere electricitate atunci când producția internă scade.
Fluctuațiile anuale pot fi semnificative
Situația energetică a unei țări poate varia semnificativ de la un an la altul, în funcție de condițiile meteorologice, de mixul energetic și de evoluțiile economice. Grecia, de exemplu, era importator net în 2023 (cu 10%), dar în 2024 a trecut în rândul exportatorilor (-0,6%). În schimb, Croația a înregistrat o creștere a dependenței, trecând de la 10% la 26% import net într-un singur an.
John Springford, cercetător la Centre for European Reform (CER), a explicat că țările care utilizează gazul pentru stabilirea prețului energiei tind să importe mai multă electricitate. El a precizat că acolo unde gazul este producătorul marginal, costurile mai ridicate îi determină pe operatori să cumpere energie mai ieftină din străinătate.
Rina Bohle Zeller, expertă în politici energetice la Agora Energiewende, a subliniat transformarea Germaniei, care a fost timp de două decenii exportator net, dar a devenit importator net în 2023 și 2024.
Printre cauze se numără prețurile mari ale certificatelor de carbon, închiderea centralelor nucleare și extinderea capacităților regenerabile în țările vecine, ceea ce a făcut ca energia externă să fie mai competitivă.
Italia și Franța, la extremele balanței
Italia este, la nivel de volum, cel mai mare importator net de electricitate din Europa, cu 51.000 GWh, urmată de Germania, cu 26.269 GWh. Pe partea opusă, Franța este liderul incontestabil al exporturilor, cu 89.851 GWh, urmată de Suedia, cu 33.435 GWh.
Zeller a arătat că Franța a atins în 2024 un record mondial, devenind cel mai mare exportator de energie electrică, cu 90 TWh – echivalentul consumului anual al Belgiei. Această performanță a fost posibilă datorită revenirii la capacitate maximă a reactoarelor nucleare și unei creșteri de 10% a producției din surse regenerabile.
Experții consideră că schimburile transfrontaliere de electricitate sunt fundamentale pentru stabilitatea și reziliența sistemului energetic european. Acestea contribuie la scăderea prețurilor pentru gospodării și industrie, sporesc securitatea aprovizionării și facilitează integrarea surselor regenerabile variabile.
Zeller a explicat că atunci când producția solară germană scade seara, energia eoliană daneză poate compensa rapid deficitul, ilustrând funcționarea solidarității energetice europene.
